Voluntar în Europa: Iasmina Mancaș - Nu a fost curaj!

De la ultimul meu articol, s-au mai scurs două luni pline de activităţi în Sicilia. Un lucru pe care l-am auzit foarte des în această perioadă, a fost că sunt o persoană curajoasă pentru că am decis să iau parte la o așa experienţă, la doar 18 ani. Pentru mine nu a fost curaj, a fost o decizie bine calculată şi o dorinţă de a explora, pe care am avut-o încă de când am aflat pentru prima oară de Corpul European de Solidaritate.

O recomandare pe care o fac de fiecare dată când am ocazia să facilitez atelierul despre proiectele Uniunii Europene, este că fiecare decizie trebuie să fie bine documentată. Până în momentul în care am ajuns să fac voluntariat în Palermo, au existat luni de zile în care am căutat proiectul potrivit mie, luni în care am avut interviuri cu diverse organizaţii din Europa, ca în cele din urmă să aleg primul proiect pentru care am aplicat.

Acest proiect e ca o carte deschisă, iar eu vreau să îi descopăr fiecare capitol. Ceea ce îmi place cel mai mult aici, este că în fiecare lună am ocazia să întâlnesc, prin workcamp-urile la care particip, tineri din întreaga lume, care au ales să se implice activ în comunitate. Am învăţat să mă adaptez la un mediu de lucru nou, la aşa zisa muncă de birou, care nu este atât de fun, precum momentul propriu-zis al desfăşurării proiectului.

Implicarea în desfăşurarea workcamp-urilor, m-a ajutat să descopăr filozofia din spatele şcolilor Waldorf. Am fost surprinsă de căldura cu care am fost primiţi, cât şi uimită de metodele bazate pe artă, pe conexiunea dintre elevi şi profesori aplicate în acest model educaţional. Pe tot parcursul săptămânii petrecute în școala Waldorf, mi-am exprimat curiozitatea ori de câte ori am avut ocazia, însă la finalul experienţei am plecat cu mai multe întrebări faţă de cele iniţiale.

Am conştientizat faptul că fiecare proiect sau activitate contează. În Italia am putut profita de cunoștintele pe care le-am acumulat în liceu, în urma participării mele în programul EPAS. Datorită acelei experiențe am reuşit să creez activităţi pentru tinerii din Sicilia, despre Uniunea Europeană.

Între timp, am împlinit 19 ani. A fost cel mai greu moment de până acum deoarece a fost pentru prima oară când am simţit cu adevărat dorul de casă, familie și prieteni.

Am început şi cursurile de italiană la universitate, ceea ce îmi uşurează momentele incomode în care trebuie să îmi folosesc vocabularul, nu foarte vast, în italiană. Am parte de suport nelimitat din partea colegilor mei de apartament, un spațiu multicultural, în care zilnic poţi auzi șase limbi diferite. 

Toate acestea fac parte din farmecul experienţei ca voluntar.

Articol scris de Iasmina Mancaș, care desfășoară un stagiu de voluntariat de șase luni, în Italia, în cadrul Corpului European de Solidaritate, un program finanțat de Uniunea Europeană.