Voluntar în Europa: Prima lună în Finlanda

Pe 15 februarie am aterizat în Helsinki, prima mea zi în Finlanda ca voluntar ESC în asociația Allianssi Youth Exchanges. Pe 15 martie s-a împlinit o lună de când mi-am început activitatea. Uitându-mă în urmă, simt că zilele au zburat pe lângă mine și mi-e greu să cred că acum nu mai am un an, ci mi-au rămas doar 11 luni la dispoziție să-mi îndeplinesc obiectivele.

Deși timpul a trecut atât de repede, am avut experiențe cât pentru trei luni și mă simt ca un burete care a absorbit tot ce se putea: de învățat, de distrat, de văzut și de experimentat.

La începutul proiectului ca voluntar ESC, ai oportunitatea de a merge în așa-numitul on arrival training, care este organizat de Agenția Națională. Eu am participat la training în Kokkola, unde timp de o săptămână, am parcurs împreună cu alți voluntari din Finlanda un program menit să ne ajute în noua noastră experiență. A fost ca un youth exchange unde am încercat să definim ce este un voluntar, care îi sunt responsabilitățile, dar și drepturile, cum și ce învățăm din această experiență și cum ne păstrăm motivația.

Pe lângă activitățile serioase, am avut timp și de altele, împreună cu ceilalți 20 de alți voluntari din Finlanda. Am mers pe Marea Baltică care era înghețată, ne-am dat cu sania, am încercat pentru prima dată potkukelkka (un fel de sanie pe care o împingi cu picioarele), am mâncat carne de ren (care nu mi-a plăcut în mod deosebit), am fost la saună (o tradiție pe care finlandezii o tratează cu seriozitate) și am vizitat muzeul arctic Nanoq din Jakobstad (unde am făcut poze cu un urs polar împăiat).

La birou, acolo unde lucrez, sunt într-o echipă cu oameni foarte faini care mă ajută la orice pas sau nelămurire pe care o am. Noi coordonăm proiecte internaționale pentru partenerii noștri, îi ajutăm să aducă voluntari și participanți în activitățile pe care le au și ne asigurăm că totul merge strună. Avem parteneri peste tot în lume și facem parte dintr-o rețea globală, ce ne oferă diverse oportunități de învățare (de exemplu, am șansa de a participa la diverse training-uri) și dezvoltare organizațională. Până acum, am lucrat deja la 3 proiecte unde am fost în contact cu participanții și organizatorii.

Partea cea mai interesantă este că pot să propun orice fel de activități și evenimente îmi doresc și comunic constant cu alți oameni, de prin diverse colțuri ale lumii. Pe lângă asta, mă pot implica în proiecte ale partenerilor noștri, iar la începutul lui aprilie voi merge într-un kickoff meeting în Spania.

În timpul liber, descopăr Helsinki împreună cu colega mea, Alicia. O dată la două săptămâni, particip la un eveniment pe care îl organizează în asociația DODO, numit Urban Dinner. Aici gătim împreună folosind waste food și dezbatem diverse subiecte legate de protecția mediului. Helsinki oferă foarte multe oportunități tinerilor și tot timpul există un eveniment la care aș putea participa. Ca internațional, nu-mi este greu să găsesc oameni care vorbesc limba engleză și n-am întâmpinat nicio dificultate până acum. Pe lângă asta, pot oricând să ies în grupul de prieteni pe care mi l-am făcut în Kokkola.

Am întâlnit mai mulți oameni decât aș fi cunoscut în România în 3 luni și probabil o să tot întâlnesc. Nu prea am timp să fiu obosită, fiindcă tot timpul este ceva nou de făcut. Zilele trecute a trebuit totuși să mă odihnesc, pentru că am avut surpriza de a mă infecta cu Covid. Însă nu am putut sta departe de laptop și mi-am continuat activitățile de acasă.

Tot prin prisma proiectului, am început și cursul de limbă finlandeză, pe care îl facem online cu profesoara noastră Lotta. Deși am făcut deja câteva lecții, tot ce știu acum este moi, care înseamnă salut și kiitos, care înseamnă mulțumesc. Promit să știu mai multe luna viitoare.

Deși am văzut atât de multe, încă nu am avut norocul să fotografiez aurora boreală, deși am pândit cu speranță pe fereastră și ne-am perindat prin pădure încercând să fotografiem luminile. Dar nu-i nimic, mai este timp.

Las și o serie de fotografii mai mult sau mai puțin artistice, care înglobează cât se poate de mult, prima mea lună în Finlanda.

Kiitos, Helsinki! Kiitos, Corpul European de Solidaritate!

Articol scris de Ioana Ursache, care desfășoară un stagiu de voluntariat de doisprezece luni, în Finlanda, în cadrul Corpului European de Solidaritate, un program finanțat de Uniunea Europeană.