Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos

În data de 14 noiembrie 2015, începând cu ora 10:00, împreună cu elevii Liceului "Ion Neculce" din Tîrgu Frumos, din clasa a XII-a F, vom desfăşura evenimentul "Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos". 

Proiectul, în această etapă, propune 3 activităţi:
- curăţarea Cimitirului Evreiesc de buruieni şi deşeuri;
- plantarea de pomi pe terenul aflat între monumentul dedicat victimelor Pogromului şi cimitir;
-  vizualizarea unui film ce abordează tema Holocaustului. 

Până acum, am vizitat de 3 ori Cimitirul Evreiesc şi de fiecare dată, ne-am întors spre casă trişti şi cu gândul la cum putem rezolva problemele: 

1. Foarte puţini tineri cunosc istoria şi ororile care s-au întâmplat în anul 1941 şi faptul că în Cimirul Evreiesc este o groapă comună cu 640 de morţi. Mulţi nici nu ştiu unde este localizat Cimitirul Evreiesc.

2. Imaginea din cimitir e dezolantă, acesta este degradat, plin de buruieni şi boscheţi; pare un spaţiu abandonat.

Pornind de la aceste două probleme, ne-am propus să realizăm un proiect pe termen lung, prin care să transformăm Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos într-un spaţiu de învăţare, care să comemoreze victimele Trenului Morţii şi să contribuie la dezvoltarea toleranţei şi solidarităţii în rândul tinerilor.

Aşadar, proiectul "Trenul Vieţii prin Tîrgu Frumos" presupune ca în primă fază să curăţăm Cimitirul Evreiesc de buruieni şi de deşeuri. Apoi, ne dorim să plantăm pe terenul cu lucernă, din cimitir, tot atâţia copăcei câte victime au fost în trenul morţii (640) şi să creăm un parc - pădure. 

De asemenea, vrem să restaurăm poarta de la intrare şi să reaşezăm pietrele căzute şi năpădite de buruieni. După ce toate acestea vor fi terminate, în parcul - pădure, dorim să expunem fotografii din perioada Holocaustului, să proiectăm filme şi documentare care să prezinte faptele istorice celor care vizitează cimitirul, să organizăm dezbateri şi evenimente culturale. Astfel, urmărim ca Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos să devină un exemplu de bună practică la nivel naţional, iar ororile şi Trenului Morţii să nu se mai repete niciodată.

Titlul proiectului este inspirat din filmul "Trenul Vieţii", regizat de Radu Mihăileanu şi considerăm că este potrivit deoarece ne propunem ca Cimitirul Evreiesc din Tîrgu Frumos să devină un simbol pentru solidaritate, toleranţă şi diversitate. 

Într-o seară a anului 1941, Schlomo, nebunul satului, aduce consătenilor săi din shtetl (sat evreiesc din Europa de Est) o ştire cumplită: germanii ucid şi deportează spre destinaţii necunoscute locuitorii evrei din shtetl-urile vecine. În curând, şi sătucul lor va avea aceeaşi soartă. Imediat, Consiliul Înţelepţilor, în frunte cu Rabinul, se reuneşte. Trebuie să găsească o soluţie pentru a-şi salva comunitatea! În zorii zilei, după multe discuţii, ideea salvatoare îşi face apariţia, chiar din gura nebunului: pentru a scăpa de nazişti, vor organiza un tren fals de deportaţi! Se vor deghiza cu toţii fie în deportaţi, fie în mecanici de tren, ofiţeri germani sau soldaţi. Vor putea astfel să treacă de barajele şi de liniile naziste, pentru a se duce către Ţara Făgăduinţei, la Eretz Israel, via Uniunea Sovietică. Tot sătucul începe pregătirile în secret, şi cu mare febrilitate. Se croiesc uniforme naziste, se învaţă limba germană fără accent idiş, se fac ausweiss-uri nemţeşti false, prin intermediul unui văr comunist din capitală, se asamblează trenul, vagon cu vagon. Şi apoi, într-o noapte, trenul porneşte, ca o adevărată Arcă a lui Noe, lăsând în urmă sătucul pustiu. La teama de adevăraţii germani se adaugă conflictele personale ale călătorilor din tren - pe cât de nostime, pe atât de imprevizibile: falşii nazişti încep să se ia în serios, profitând de autoritatea şi de importanţa pe care le-o dau uniformele, atrăgându-şi ura “deportaţilor”. Aceştia, furioşi, devin “comunişti”, şi se hotărăsc să combată “fasciştii”, clasa “imperialistă” şi “burgheză”. Şi asta în timp ce adolescenţii descoperă dragostea - adesea imposibilă între o fată de “deportat” şi un fiu de “nazist”, iar copiii continuă să tragă chiulul. Şi trenul merge înainte, în căutarea libertăţii. Oare vor reuşi? Oare vor scăpa? Şi dacă toată această aventură nu ar fi decât un vis, visul lui Schlomo, nebunul?

O scurtă descriere a Cimitirului evreiesc şi a Gropii comune din Tîrgu Frumos:

Cimitirul evreiesc se afla iniţial în partea sudică a oraşului (locaţie aflată acum între cursul Bahluietului şi stradă 22 Decembrie), dar după construirea căii ferate Iaşi-Paşcani (pusă în circulaţie la 1 iunie 1870), o parte din teren a fost expropriată, iar cimitirul a fost mutat în partea de vest, unde se află şi în prezent.

Cimitirul, aflat în proprietatea Comunităţii Evreieşti din Iaşi, se întinde pe o suprafaţă de 500 m x 800 m. În acest perimetru, se află până la 5000 de pietre de mormânt, unele mutate din cimitirul din vale. Cel mai vechi monument funerar cunoscut datează din 1818, iar ultima înmormântare înregistrată, este din anul 1993, actualmente cimitirul nemaifiind funcţional.

Monumentele funerare sunt construite din diferite materiale precum marmură, granit, calcar, gresie. Câteva au finisaj atent, elemente grafice, portrete şi/sau garduri de metal în jur. Inscripţiile sunt în limbile ebraică, idiş şi română.
În cimitirul evreiesc din Târgu Frumos sunt îngropate circa 20 de personalităţi locale, dintre care amintim de rabinii Tvi ben Iehuda (a murit în 1847) şi Şalom Taubes (a murit în 1888).


În cimitir se află o imensă groapă comună (25 m lungime, 2,5 m lăţime şi 2,5 m adâncime), săpată pentru îngroparea cadavrelor descărcate la Târgu Frumos din „primul tren al morţii”.


Groapă comună este marcată de un monument comemorativ, cu o inscripţie în limbile română şi ebraică: „În memoria celor 640 de evrei îngropaţi aici victime ale barbariei fasciste ucişi în «trenul morţii» în zilele 29-30 iunie şi 1 iulie 1941. Să nu uităm crimele fascismului!".

Activitatea este organizată în cadrul Programului de Voluntariat "Parteneriat pentru Dezvoltare Culturală", program dezvoltat în cadrul Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos, un proiect finanţat de Fondul ONG în România.