Testimonial: Euroscola - Un vis nevisat

Parlamentul European... La ce te gândești când auzi aceste două cuvinte? Te gândești probabil la niște politicieni care încearcă să nu adoarmă în acele scaune foarte confortabile și care nu prea urmăresc interesele cetățenilor, ci mai mult interesele personale. Și totuși, la ce te gândești când auzi că niște tineri vor lua locul parlamentarilor pentru o zi? Ei bine, nu știu la ce te gândești tu, dar eu îți voi spune la ce ar trebui să te gândești. În continuare voi relata experiența pe care am trăit-o alături de alți elevi de la Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” în ziua de 15 martie 2013. Dar mai întâi de toate, cum de-am ajuns acolo? În luna octombrie a anului precedent, adică 2012, am depus proiectul Euroscola la care am lucrat sub îndrumarea doamnei profesor Angela Cășăriu încă din luna aprilie. Proiectul s-a numit „Punți între generații” și a fost printre cele câștigătoare, ca premiu primind o excursie la Strasbourg și oportunitatea de a lua locurile parlamentarilor europeni pentru o zi. 

Ziua de vineri, 15 martie 2013, a început cu un gol în stomac pentru toți participanții la Ziua Euroscola. Am simțit o greutate pe umeri și o responsabilitate care ne-a făcut să conștientizăm importanța acestei zile. Am plecat de la hotel cu zâmbetul pe buze, dar cu pași timizi totuși. Când am ajuns la Parlament am fost luați în primire de către o doamnă foarte primitoare, care mie cel puțin, mi-a insuflat o stare de bine. Deja mă simțeam mai încrezătoare și pregătită pentru ceea ce avea să urmeze. După micul dejun, am mers împreună cu ceilalți vorbitori să ne pregătim pentru prezentarea școlilor, iar apoi am ocupat locurile în sala plenară și toată activitatea a început. În deschidere a fost prezentat Parlamentul European, structura și atribuțiile sale. În sala plenară s-a vorbit în mai multe limbi, însă noi am primit traducerea în limba engleză prin căști, ceea ce a fost destul de interesant pentru că puteam auzi discursul în două limbi. 

Prezentarea școlii a fost un punct important și plin de emoție al zilei, iar eu împreună cu colegul meu, Silviu Gabor, am prezentat cu mândrie țara și liceul, îmbrăcați în costume tradiționale moldovenești. Fiind acolo, în fața, am putut observa măreția sălii și cum atenția a peste 600 de persoane era îndreptată asupra noastră, dar asta nu ne-a intimidat, ci ne-a încurajat să ne prezentăm țara cât mai bine pentru a lăsa o impresie frumoasă. Înainte de masa de prânz a fost sesiune de întrebări, unde tinerii au avut posibilitatea să pună întrebări legate de politica UE, la care au primit răspunsuri consistente. În timpul mesei a început competiția Eurogame, unde trebuia să formăm grupuri de câte 4 persoane de naționalități diferite și să răspundem la un set de 20 de întrebări scrise în limbi diferite. Cred că această activitatea a fost cea mai interesantă pentru că noi singuri  trebuia să ne formăm grupul și pentru că aflarea răspunsurilor a făcut posibilă interacționarea dintre participanți, comunicarea și formarea unor mici legături. După această activitatea am mers pe comisii și am discutat probleme actuale ale Uniunii Europene. Comisiile erau formate din aproximativ 120 de persoane, iar pentru a avea ocazia să-și exprime fiecare părerea s-au format grupuri de câte 12 persoane unde în timp de 30 de minute am formulat o rezoluție, care ulterior a fost discutată de către toată comisia în vederea formulării rezoluției finale ce avea să fie prezentată în sala plenară. Spre surprinderea mea, aș putea spune, m-am sințit foarte degajată să vorbesc și să-mi exprim părerea în fața celorlalți, dar cred că la aceasta m-au ajutat și ceilalți din grup care au fost deschiși și receptivi la ideile mele. 

După toate acestea am mers din nou în sala plenară pentru prezentarea rezoluțiilor dar și pentru finalul competiției Eurogame. Pentru început am simțit emoție alături de colega mea, Mădălina Ilie, care a fost purtătorul de cuvânt al comisiei din care făcea parte și care pe lângă prezentarea rezoluției a trebuit să răspundă la întrebările publicului legate de tema care a fost abordată în comisie, după care am simțit o emoție mult mai mare când echipa mea a fost desemnată finalistă la Eurogame. Am mers din nou în față să fiu expusă celor 600 de priviri curioase și am participat la runda finală din care am ieșit victoriasă împreună cu fetele din echipa mea. A fost cu adevărat un moment emoționant să văd că cele 600 de priviri acum ne apluadă. Am primit drept premiu o medalie gravată cu imaginea Parlamentului European, care reprezintă cel mai de preț suvenir avut vreodată. Și asta nu e tot! Am fost copleșită să aud că și domnul profesor Petru Pădurariu este unul din câștigătorii Eurogame, la categoria pentru profesori. Seara s-a încheiat într-un mod la care nu am sperat, dar asta nu poate decât să ne bucure pentru că am reușit să le oferim participanților o imagine și o impresie frumoasă asupra României.

A fost o experiență inedită care a fost completată de vizitarea mai multor capitale și orașe din drumul nostru spre Strasbourg și înapoi spre casă, cum ar fi: Budapesta, Praga, Munchen, Salzburg și Viena despre care am aflat lucruri imporatante datorită domnului șofer, care ne-a povestit vrute și nevrute.

Aș dori să închei prin a vă spune că niciunul din noi, voluntarii proiectului, nu am început să lucrăm cu scopul de a câștiga ceva material, ci pur și simplu cu scopul de a face ceva util pentru comunitate și pentru a încheia legături mai strânse între noi. Ne-a făcut o deosebită plăcere să lucrăm și să vorbim cu bătrânii, pentru că asta a vizat proiectul, și nu ni s-a părut niciun moment că am muncit din greu pentru a obține ceea ce am obținut, fapt pentru care voi încuraja mereu oamenii să nu facă lucrurile cu un scop personal, ci mai mult în beneficiul altora, pentru că astfel răsplata va fi neașteptat de mare. Când am început să facem voluntariat, doamna profesoară ne spusese vag că dacă vom face un proiect reușit, ne așteapră o excursie la Parlamentul European, dar cum ne-a spus am și uitat, așa că la final, pentru mine cel puțin, a fost o surpriză mare și deosebită să aflu că munca de voluntar mi-a fost răsplătită. Proiectul Euroscola mi-a îndeplinit un vis nevisat. Orice liceean și-ar dori o asemenea experiență, însă eu am visat la ea cu ochii deschiși, în timpul și după ziua de 15 martie 2013.


Scris de Bianca Aelenei