Seize (your) my future - un puzzle de amintiri

 Momentan mă aflu cu prietena mea Mihaela în tren Iaşi-Paşcani şi m-am hotărât să aştern pe hârtie câteva impresii referitoare la o frumoasă experienţă pe care tocmai am încheiat-o.

Vadul lui Vodă... cu 10 zile în urmă reprezenta pentru mine doar o locaţie de odihnă din Republica Moldova, situată undeva la periferiile Chişinăului.

Ne-am pornit pe 4 octombrie dis-de-dimineaţă din Târgu Neamţ spre Iaşi, încărcaţi de optimism şi încredere, dar în acelaşi timp emoţionaţi de experienţa ce ne aştepta într-un loc nou, cu persoane şi informaţii noi. După o zi de peripeţii şi călătorie ajungem frânţi de oboseală la destinaţie, a doua zi dimineaţă, pe la ora 4. Ne-au fost încredinţate camerele de către Cosmina, care nu era altcineva decât managerul proiectului şi spre surprinderea noastră ne era şi conaţională. Fără prea multe vorbe ne-am îmbrăţişat patul timp de vreo trei ore, după care am savurat un mic dejun bogat, ca apoi să ne pregătim „moral” de activităţile trainingului. Ca să vă imaginaţi puţin locaţia, gândiţi-vă la o casă de tabără cu etaj, piscină şi grădină amenajată cu flori, foişoare... 

Prima zi a fost mai mult de acomodare ceea ce ne-a prins foarte bine. Întâlnirea tuturor participanţilor (Armenia, România, Ucraina, Republica Moldova, Polonia, Danemarca) a fost foarte intensă. Liderul şi-a făcut şi el apariţia în mijlocul nostru şi spre deosebire de alte proiecte, acesta ne-a surprins. Imaginaţi-vă stilul omului autoritar, comunist, cu o voce şi un caracter impunător. Dar mai bine vă spun că o impresie foarte plăcută mi-a lăsat-o bucătarul, un om cu părul cărunt, blând la chip, dornic să ne arate bogata varietate culinară, un om care a fermecat întreg grupul.

Acum consider că ar trebui să trec mai repejor prin activităţi, pentru că altfel articolul meu va fi interminabil.

Sistematic şi aleatoriu:

Activitatea şi implicarea fiecăruia şi-a spus cuvântul. La sfârşitul fiecărei zile după cină ne întâlneam cu toţii la un pahar, la o poveste, la un film, astfel se crea atmosfera unei familii. Nu mai spun de festivalul vinului unde am dansat pe ritmul muzicii tradiţionale şi nu în ultimul rând, am degustat vinul moldovenesc. Seara interculturală ne-a oferit posibilitatea de a ne cunoaşte mai bine unii pe alţii. "Free day"a fost fenomenală! În această zi ne-am împrietenit cu adevărat. Iar ultima seară, în plan era "goodbye party" însă datorită unor schimbări „comuniste” de ultim moment, totul s-a transformat într-o seară de socializare fără mâncare şi prea mult fast. Mai rău este că am ratat ultima cină a bucătarului nostru care a pregătit bucate pe care nici nu le-am mai văzut, doar aşa, din auzite. În final, vinul a mers şi pe stomacul gol, important e că am petrecut timpul împreună şi cred că ăsta a fost şi scopul. A sosit şi momentul plecării. După momentele de despărţire şi mai ales, după ce ni s-au înmânat diplomele, am pornit la drum spre Chişinău, de unde urma apoi să luăm autobuzul spre casă. O zi proastă din punct de vedere meteorologic, dar pozitivă că am fost însoţiţi de un prieten drag pe care ţin să-l menţionez şi să-i mulţumesc din suflet pentru toată ospitalitatea de care a dat dovadă: Vergiliu îţi vom rămâne mereu recunoscători!

Ca să închei, a fost una din experienţele mele cele mai frumoase. Multe din aşteptările şi obiectivele pe care le-am avut atunci când am ales să particip, au fost împlinite dar, ce m-a impresionat mai mult a fost faptul că mi-am făcut noi prieteni alături de care am învăţat ce înseamnă loialitate, încredere reciprocă, munca în echipă, implicare. Las cu nostalgie în urma această experienţă cu speranţa că nu va fi ultima...

Scris de Vasilica Şerban