Statutul femeii tinere pe piaţa muncii

Sfidată sau admirată femeia tânără care reuşeşte să intre pe piaţa muncii şi care ţinteşte spre posturi cu “ştaif” şi dedicaţie, de regulă doar pentru bărbaţi, nu are o misiune uşoară.

Este privită ca oportunistă sau de moravuri uşoare, fie poate pentru că nu are rădăcini printre “elitele” societăţii sau datorită unora care au plătit "tribut" de natură sexuală pentru funcţiile sau locurile obţinute, fiind şi ea de astfel etichetată precum acestea.

La început este rezervată şi evită să îşi exprime opiniile sincere de frica “autenticităţii", care presupune asumarea unei personalităţi complexe care ar putea fi neacceptată şi discutată de cei mulţi şi lipsiţi de identitate, pentru care e mai uşor să împrumute de la ceilalţi aceleaşi “automatisme”.
Aşa că preferă provizoriu să fie în rând cu lumea, să îmbrace aceleaşi haine şi moduri de a fi, să îşi asume profesii copleşitoare şi epuizante, eficiente financiar însă care ajung să o “lipsească de vlagă” în celelalte laturi. Respectă formalităţi excesive, care o “deformează”, poartă relaţii amoroase “fugitive” că de, nu găseşte nici un fraier care să fie dominat, cochetează “ieftin” cu diverşi bărbaţi în timpul liber care îi mai rămâne, îşi camuflează dorinţele de a fi iubită şi protejată evident, tot prin muncă, sau ocazional cu câte un “interpus”, evită responsabilităţile date de o relaţie de cuplu sănătoasă şi sentimente reale pentru că asta, în mintea ei, o fac vulnerabilă. Nu răspunde decât cu diplomaţie când este ironizată de “gagicile” care au reuşit doar “performanţa” de a se mărita sau “au prins startul când s-au împărţit bărbaţii” din frică de a nu rămâne singure, zâmbesc amuzate la sugestiile sau îndrăzneţele recomandări ale unora neavizaţi în ale fericirii, în ale dragostei şi în ale spiritualităţii, moralităţii, însă transformaţi din “ambulatoriul personal în specialişti” datorită proprilor eşecurilor. Ezită să taxeze grosolăniile misoginilor care cred că egalitatea de şanse între sexe e doar declarativă şi că doar femeile fac cafeaua sau ceaiul.

Şi asta până când realizează că schimbarea este singura “constantă”, că are libertatea de a alege în orice moment cine este şi ce o defineşte, că ea e responsabilă doar de propria fericire, nu alţii pentru a ei sau ea responsabilă pentru a altora, că limitele impuse sau autoimpuse au “dezlegare”, că “rolul” de a fi ea însăşi nu e comod dar măcar e autentic şi uite aşa răspunde provocărilor sau conflictelor de putere, reuşeşte să îşi intimideze “adversarul” în arenă prin stoicismul caracteristic şi chiar să câştige teren într-o lume a bărbaţilor.

Şi uite aşa şi ei învaţă la modul “stângaci” că femeile nu sunt doar “instrumente" de făcut copii, ci şi extraordinare prietene, fidele odată cu trecerea timpului. Aceste femei nu sunt doar cele care execută, ci şi cele care generează idei şi rezultate strălucite, care pot fi nu doar mame generoase şi iubite în dormitor, ci şi lideri atunci când se “scutură” de şabloanele mentale colective, de frica de schimbare, de ridicol sau când ies din cochilia comodităţii de a fi dirijate de vocea bărbaţilor.


 
Un articol scris de Elena Berghia