Alegerile europarlamentare în 2014
Din cinci în cinci ani, cetăţenii europeni îşi aleg reprezentanţii în Parlamentul European, insituţie ai cărei membri sunt aleşi în mod direct şi care le apară interesele în procesul decizional de la nivelul UE. Fiecare stat membru are dreptul la un anumit număr de deputaţi în Parlamentul European. Repartizarea numărului de mandate este prevăzută în tratatele europene şi se face pe baza principiului proporţionalităţii degresive: ţările cu populaţia cea mai mare au mai mulţi deputaţi decât ţările mai mici, dar acestea din urmă au mai mulţi deputaţi decât ar avea dacă s-ar aplica principiul proporţionalităţii stricte.
Susţin cu tărie acest lucru având în vedere că este foarte bine ca fiecare stat să fie reprezentat în Parlamentul European într-o mai mică sau mai mare măsură deoarece astfel fiecare ţară are un punct de vedere şi o contribuţie la alegerea finală.
Pentru alegerile din 2014, în conformitate cu tratatul de la Lisabona, numărul de deputaţi variază de la 6 pentru Malta, Luxemburg, Cipru şi Estonia, la 96 pentru Germania, aceste mari diferenţe sunt cauzate de numărul mare al populaţiei respectiv, numărul redus al locuitorilor din diferitele ţări, totuşi fiind reprezentate în conformitate cu legea europeană.
Acest lucru ajută la întrajutorarea statelor, prezentându-se diferite probleme interne apărute care pot fi soluţionate prin experienţa parlamentarilor din alte ţări, care s-au confruntat deja cu dificultatea respectivă.
Sistemele Electorale din UE sunt variate deşi există anumite elemente comune, cel mai important fiind utilizarea unei forme de reprezentare proporţională. Acest lucru le dă şi partidelor mai mari şi celor mai mici oportunitatea de a-şi trimite reprezentanţii în Parlamentul European, în funcţie de numărul voturilor pe care le primesc. Cu toate acestea, fiecare ţară este liberă să decidă asupra multor aspecte importante din procedură de vot. Astfel, este pus în aplicare principiul auto-determinarii popoarelor şi libera lor iniţiativă în rezolvarea problemelor interne şi externe. De exemplu, unele îşi împart teritoriul în circumscripţii electorale regionale, altele au o singură circumscripţie electorală. De asemenea, data exactă a alegerilor este aleasă de fiecare ţară în funcţie de tradiţiile sale în domeniu. Alegerile europene se desfăşoară de obicei pe o perioadă de 4 zile, alegătorii din Regatul Unit şi Ţările de Jos votând joia, în timp ce rezidenţii majorităţii celorlalte ţări votează duminica.
La alegeri participă partidele politice naţionale, dar, odată aleşi, majoritatea deputaţilor din Parlamentul European aleg să devină membri ai grupurilor politice transnaţionale.
Consiliul European trebuie să ţină seama de rezultatele alegerilor atunci când face o propunere pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene, componenta executivă a UE. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a devenit un colegislator puternic şi joacă un rol determinant în definirea politicilor europene.
Votând la alegerile europene, fiecare cetăţean are şansa de a influenţa componenta Parlamentului şi deciziile sale în următorul mandat de cinci ani. Se ţine astfel cont de părerea fiecărui membru în parte, lucru foarte important din punctul meu de vedere, demonstrându-se că trăim într-o societate dezvoltată, modernă.
Scris de Elena Tanasuc
Susţin cu tărie acest lucru având în vedere că este foarte bine ca fiecare stat să fie reprezentat în Parlamentul European într-o mai mică sau mai mare măsură deoarece astfel fiecare ţară are un punct de vedere şi o contribuţie la alegerea finală.
Pentru alegerile din 2014, în conformitate cu tratatul de la Lisabona, numărul de deputaţi variază de la 6 pentru Malta, Luxemburg, Cipru şi Estonia, la 96 pentru Germania, aceste mari diferenţe sunt cauzate de numărul mare al populaţiei respectiv, numărul redus al locuitorilor din diferitele ţări, totuşi fiind reprezentate în conformitate cu legea europeană.
Acest lucru ajută la întrajutorarea statelor, prezentându-se diferite probleme interne apărute care pot fi soluţionate prin experienţa parlamentarilor din alte ţări, care s-au confruntat deja cu dificultatea respectivă.
Sistemele Electorale din UE sunt variate deşi există anumite elemente comune, cel mai important fiind utilizarea unei forme de reprezentare proporţională. Acest lucru le dă şi partidelor mai mari şi celor mai mici oportunitatea de a-şi trimite reprezentanţii în Parlamentul European, în funcţie de numărul voturilor pe care le primesc. Cu toate acestea, fiecare ţară este liberă să decidă asupra multor aspecte importante din procedură de vot. Astfel, este pus în aplicare principiul auto-determinarii popoarelor şi libera lor iniţiativă în rezolvarea problemelor interne şi externe. De exemplu, unele îşi împart teritoriul în circumscripţii electorale regionale, altele au o singură circumscripţie electorală. De asemenea, data exactă a alegerilor este aleasă de fiecare ţară în funcţie de tradiţiile sale în domeniu. Alegerile europene se desfăşoară de obicei pe o perioadă de 4 zile, alegătorii din Regatul Unit şi Ţările de Jos votând joia, în timp ce rezidenţii majorităţii celorlalte ţări votează duminica.
La alegeri participă partidele politice naţionale, dar, odată aleşi, majoritatea deputaţilor din Parlamentul European aleg să devină membri ai grupurilor politice transnaţionale.
Consiliul European trebuie să ţină seama de rezultatele alegerilor atunci când face o propunere pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene, componenta executivă a UE. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a devenit un colegislator puternic şi joacă un rol determinant în definirea politicilor europene.
Votând la alegerile europene, fiecare cetăţean are şansa de a influenţa componenta Parlamentului şi deciziile sale în următorul mandat de cinci ani. Se ţine astfel cont de părerea fiecărui membru în parte, lucru foarte important din punctul meu de vedere, demonstrându-se că trăim într-o societate dezvoltată, modernă.
Scris de Elena Tanasuc
Post a Comment