Testimonial: Voluntariatul - o şansă pentru toţi

De ASIRYS mi-au vorbit prima oară nişte prieteni. Auzisem de proiectul “Dansez cu implicare”, dar era prea târziu să mă înscriu pentru a participa în tabăra de dans. Ulterior, cei care au fost în tabără, mi-au povestit cât de tare a fost, că au învăţat să danseze, să se distreze, au învăţat ce este voluntariatul şi multe alte chestii fun.

Vroiam să intru şi eu în această asociaţie, să îmi fac prieteni, să învăţ lucruri noi şi să mă dezvolt personal, dar nu ştiam dacă mă vor accepta, dacă mă vor primi în micul lor cămin.

M-au convins ceilalţi spunând că este loc pentru orice tânăr care vrea să ajute, dornic să-şi facă prieteni, să ajute comunitatea, dornic de distracţie. Mi-am zis că nu am nimic de pierdut şi m-am dus să ajut asociaţia să strângă fonduri pentru parcul de copii ASIRYS. I-am ajutat să facă origami şi multe alte chestii interesante. Mi-a plăcut foarte mult cum era atmosfera, cum se comportau cu persoanele pe care nu le cunoşteau, am văzut că toţi erau prietenoşi, fără inhibiţii, fiţe şi alte chestii de genul ăsta. M-am acomodat destul de repede, mi-am făcut prieteni şi m-am decis să particip şi la alte proiecte deoarece venind în acest grup mi-am umplut timpul liber, am învăţat să îmi pun în practică ideile, am învăţat să fac ceva pentru ceilalţi, pentru mine, am învăţat să fac ceva util cu timpul meu liber, deoarece înainte să aflu de această asociaţie nu prea era nimic interesant şi distractiv de făcut în micul nostru orăşel. Pot spune că acesta asociaţie l-a readus la viaţă atât pe el, cât şi pe tinerii din această comunitate.

M-am înscris în proiectul "Mesageri împotriva discriminării", proiect implementat de coordonatoarea Asociaţiei ASIRYS şi de Asociaţia Gipsy Eye. Am învăţat foarte multe lucruri utile în acest proiect de la coordonatori, dar şi de la ceilalţi colegi: am învăţat să nu discriminez, am învăţat să am încredere în mine şi în propriile mele idei, să am încredere în forţele proprii, să învăţ să mă bazez pe ceilalţi, să îmi fac prieteni noi, am învăţat să am încredere în ceilalţi. Aşa am descoperit că am abilităţi teatrale şi că pot să fac multe chestii interesante: hand-made şi origami, am descoperit că pot fi creativă, inovativă, am descoperit că ceilalţi mă apreciază în adevăratul sens al cuvântului.

Povestea asociaţie nu prea o ştiu, dar ştiu însă că aceasta asociaţie vrea să facă ceva pentru tineri, vrea să-i înveţe să trăiască, să facă ceva util pentru ei, vrea să-i înveţe să ajute şi să se distreze în acelaşi timp. Atât coordonatoarea asociaţiei, cât şi asociaţia în sine, ajută la dezvoltatea personală a tinerilor, ajută la schimbarea în bine la comunităţii şi multe altele.

Cred că ASIRYS va ajunge departe dacă va avea tineri dornici de muncă, de distracţie, dornici să ajute, să facă voluntariat, deoarece doar noi tinerii mai putem schimba ceva, mai putem schimba comunitatea şi chiar situaţia precară prin care trecem. Dar acest lucru va fi posibil doar dacă ne unim forţele şi vrem cu adevărat să schimbăm în bine ceva.

După terminarea proiectului “Mesageri împotriva discriminării" eram pornită să particip la cât mai multe proiecte Asirys deoarece îmi făcusem mulţi prieteni adevăraţi, învăţasem lucruri noi şi utile, mă dezvoltasem personal.

Vroiam să simt iarăşi şi iarăşi ceea ce am simţit în proiectul anterior, vroiam să simt că aparţin unui grup, că fac parte din ceva atât de special şi frumos, vroiam să îmi revăd iar prietenii.

Demult îmi imaginasem că voi avea propria afacere care va avea legătură ori cu hand-made-ul ori cu pictura, aşa că am zis să mă înscriu în noul proiect "Şcoala Nonformală de Antreprenori Sociali" deoarece eram ferm convinsă că mă va ajuta să învăţ mai multe despre antreprenoriat, despre afaceri şi tot ce are legătură cu antreprenoriatul. Ştiam că nu am făcut alegerea greşită, ştiam că îmi va fi de folos, că mă va ajuta acest proiect şi aşa a fost.

Am rămas plăcut surprinsă când am văzut câţi tineri s-au înscris în acest proiect. Mi-am dat seama atunci că lucrul acesta va ajuta asociaţia să se dezvolte în bine. Din păcate unii au renunţat pe parcurs, nu ştiu din ce cauză. Poate că ceea ce se întâmplă în cadrul acestei organizaţiei nu era pe placul lor, deşi nu pot să înţeleg de ce erau nemulţumiţi, poate nu erau obişnuiţi să facă ceva util atât pentru ei, cât şi pentru ceilalţi, iar acest lucru i-a determinat să renunţe. Poate erau învăţaţi să nu facă nimic şi să primească totul pe tavă.

Au rămas destul de mulţi la final, au rămas exact persoanele de care avea nevoie asociaţia, au rămas persoanele dormice să ajute, perosoanele care au realizat că trebuie să munceşti ca să obţii un lucru, oricât de mic ar fi acesta.

Prin intermediul "Şcolii Nonformale de Antreprenoriat Social" voluntarii au învăţat cum să-şi pună ideile în practică, au învăţat să facă parte din ceva, au învăţat să facă evenimente, au învăţat să asculte părerile celorlalţi, s-au dezvoltat personal.

Greutăţile care le-a întâmpinat proiectul au fost numeroase: nu reuşeam să facem rost de un cămin al nostru, un cămin în care nimeni să nu ne deranjeze, nu reuşeam să facem evenimente etc. Toate aceste probleme le-am depăşit deoarece am fost alături unii de ceilalţi, am crezut în noi, am crezut în asociaţie, am avut sprijinul necondiţional al Mihaelei care ne-a ajutat mereu.

La  sfârşitul acestui proiect noi, voluntarii, am învăţat să scriem un proiect, am învăţat să avem răbdare, să ne gândim la problemele comunităţii, să găsim soluţii pentru problemele celorlalţi, am învăţat să rezistăm la situaţii de criză, am învăţat să credem în noi.

La fel ca şi la celelalte proiecte mi-a părut rău că s-a terminat. Mi-a părut rău că nu mai avem sediul în care toţi ne întâlneam şi dezbăteam, ne puneam ideile în practică, cântam, dansam, munceam, ne distram.

Îmi este foarte dor de Centrul nostru de tineret şi de toţi cei care au participat la acest proiect deoarece m-am ataşat foarte mult de ei. Din acest motiv, noi - voluntarii, ne vom gândi la ceva practic şi inovativ, vom vedea cum vom obţine finanţări pentru că ne vrem locul înapoi, vrem să fie iar ca la început.

Proiectul va continua deoarece sunt mulţi tineri care au idei geniale, creative, care vor să facă evenimente, să devină voluntari, sunt destui tineri care nu au nimic de făcut cu timpul lor liber, sunt destui tineri dornici să ajute... iar ASIRYS e o şansă pentru toţi.

Scris de Cătălina Iulia Mutihac