Testimonial Dana Danescu

1. Cum a început totul?

A fost o oportunitate ivită pe neaşteptate, îmi aduc aminte că atunci când propunerea a sosit eram doar un "şoricel micuţ", cu inima plină de emoţie. Probabil vă întrebaţi cum adică un "şoricel micuţ"? Ei bine, pe Mihaela, preşedinta Asociaţiei ASIRYS, am cunoscut-o într-un restaurant, unde susţineam un spectacol "O fetiţă fără inimă", împreună cu trupa din care fac parte, pe atunci "Fapte", acum "Frumoşii", iar eu aveam rolul  de şoricel. După ce s-a terminat spectacolul, ne trezim cu Mihaela, ce ne-a abordat cu un zâmbet prietenos şi, deşi nu ne cunoştea, părea că ne ştie pe toate. A început să ne povestească despre activităţile şi oportunităţile oferite de asociaţie, despre voluntariat, despre proiecte şi mi s-a părut interesant. După ce am ajuns acasă am căutat asociaţia pe celebrul google, am descărcat formularul de înscriere în proiectul „Dansez cu implicare”, l-am completat şi bineînţeles, l-am trimis.

Îmi aduc aminte că aveam emoţii şi priveam sceptică asupra rezultatului selecţiei, de ce? Pentru că citisem pe blogul asociaţiei că pentru tinerii din zona rurală limitrofă nu erau decât două locuri, deci concurenţa era mai strânsă şi şansele mai mici. Dar totul a fost bine.... mi-am văzut numele printre cei aleşi!

Deci aşa a început totul. Şi nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum în asociaţie pentru comunitate! De ce? Pentru că ceea ce am făcut, am făcut în primul rând pentru ceilalţi şi în al doilea rând pentru mine.

2. Povestea asociaţiei

Acum vă propun un joc de imaginaţie, citiţi şi în acelaşi timp încercaţi să vizualizaţi imagini ca dintr-un film. Sper să vă placă povestea mea.

"Mihaela, o tânără de 22 de ani, termină facultatea şi vine să lucreze în Tîrgu Frumos. Pe atunci i se părea varianta cea mai bună, e normal ca după ce ai terminat o facultate să te angajezi şi să dai un scop vieţii tale, să încerci să îţi clădeşti un viitor cât mai roz şi cât mai aproape de ceea ce visezi.

Pe lângă job, deoarece era într-un oraş nou, unde ştia foarte puţine persoane, a încercat facă ceva astfel încât să aibă o viaţă socială activă. Cum nu existau ONG-uri în oraş, şi-a propus să înfiinţeze chiar ea o asociaţie de tineri voluntari.  A găsit numele asociaţiei: Asociaţia SUPER TINERI (ASIRYS). Ce înseamnă "ASIRYS"? Păi dacă vrei să fii un super tânăr, trebuie să ai atitudine, să fii solidar şi să te implici, tânăr eşti mereu indiferent de vârsta, iar succesul va veni numai după ce depui un efort pentru ceilalţi sau chiar pentru tine.

Bineînţeles că a fost greu, şi nu neapărat din cauza birocraţiei, a zecilor de proiecte depuse, ci pentru că tinerii erau sceptici la implicarea ca voluntari pentru comunitate. Însă cu timpul, totul a început să prindă contur.

Şi-a stabilit obiectivele: să ajute comunitatea şi tinerii din acest micuţ oraş să se dezvolte la potenţial maxim. Nu şi-a impus limite ceea ce e foarte important, niciodată când pleci pe un drum să nu îţi impui limite pentru că nu vei reuşi nimic.

Astăzi, proiectele Asociaţiei ASIRYS au succes, sunt pe gustul tinerilor, iar asociaţia s-a dezvoltat mult şi se va mai dezvolta, asta bineînţeles şi cu ajutorul celor din jur."

Cam asta-i pe scurt, sper că v-a plăcut!

3. Povestea proiectului Şcoala Nonformală de Antreprenori Sociali

Ei bine din proiectul "Şcoala nonformală de antreprenori sociali" am învăţat foarte multe lucruri, care m-au ajutat, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea personală.

Cum a început totul? Printr-un formular bineînţeles. Era al treilea proiect la care urma să particip şi deja mă obişnuisem să completez formulare de înscriere, nu mai aveam emoţii şi nici nu mai priveam sceptică asupra rezultatelor. Totul mi se părea mai uşor acum, aveam în spate aproximativ un an de voluntariat şi cam ştiam despre ce e vorba, însă antreprenoriatul era total nou pentru mine. Învăţasem câteva lucruri la şcoală, însă având în vedere modul de predare al profesorului respectiv prefer să spun că era un subiect total nou. Ca orice proiect a avut părţi uşoare şi părţi grele, părţi în care trebuia să munceşti şi părţi în care te distrai şi bineînţeles, o parte în care te distrai şi munceai în acelaşi timp.

De ce au renunţat unii? Probabil li s-a părut prea greu şi nu reuşeau să facă faţă, poate că timpul a fost de vină. Nu putem şti cu exactitate motivul, cert e că a fost unul.

Am învăţat multe, chiar foarte multe, am învăţat ce presupune antreprenoriatul, am învăţat că atunci când ai voinţă şi eşti motivat poţi face lucruri pe care unii le cred imposibile, am învăţat ce presupune organizarea unui eveniment, m-am dezvoltat pe partea de scris şi multe altele.

Iar ca să închei, nu pot decât să vă spun să nu rataţi şansă de a face voluntariat!

scris de Dana Dănescu