Interviu cu dl. Grebinişan, directorul Clubului Copiilor

Dornică să aflu cât mai multe despre activitatea de pe parcursul anilor de existenţă a acestui club, am decis să-i iau un interviu domnului Grebinişan, director în cadrul acestei instituţii. Dumnealui mi-a dezvăluit mici secrete de succes în afaceri şi mi-a transmis un mesaj: "Dacă vrei să ai ce n-ai avut, fă ce n-ai făcut". Mai multe decoperiţi în acest interviu!

A.C: Pentru început, ne puteţi spune cum şi când aţi început activitatea? Care sunt elementele ce vă determină să continuaţi?

R.G: Am venit din Năsăud şi am început prin a lucra 6 ani la Centrul Şcolar, în prezent Şcoala nr. 33, iar din 1990 mi-am început activitatea în cadrul clubului la cercul "Protecţia mediului". Apoi, în 1991 am fost numit în funcţia de director cu o întrerupere de 4 ani. La început, ca orice alt profesor, vroiam să fac din copii, mici biologi, dar mi-am dat seama că unii nu au această capacitate şi m-am bazat pe împăiere, realizând chiar şi un muzeu. Am făcut excursii, concursuri ("Prietenii naturii", "Olimpiada de ecologie") şi alte proiecte de mediu.

A.C: În conducerea clubului apar diferite dificultăţi. Care credeţi că sunt cele mai semnificative?

R.G: Cred că le-am putea împărţi pe 3 criterii:

• financiare, însă nu o să insist pe această parte pentru că toată lumea se confruntă cu această problemă. Totuşi pentru a putea pune în practică activităţile clubului, încerc să obţin finanţare din diferite proiecte sau prin parteneriate pentru că avem cercuri consumatoare de resurse financiare (automodele, navomodele).
• de concepţie a cursanţilor şi aici aş include şi profesorii şi părinţii, nu numai elevii pentru că ei nu sunt îndrumaţi să vină aici pentru a-şi descoperi pasiunea şi pentru a-şi valorifica talentul. Foarte mulţi nu înţeleg faptul că aici se asigură acumularea cunoştinţelor din diferite domenii. La club nu vii decât pentru că îţi place şi nu vei primi absent dacă nu o vei face! După părerea mea, nu orice profesor din şcoală poate profesa aici unde teoretizarea nu abundă, ci punem în practică ce se învăţă la matematică, fizică şi alte materii. Clubul Copiilor nu trebuie confundat cu o casă de cultură deoarece diferenţa e că aici elevii învaţă cum să repare o chitară, mobilier, aparatură electrocasnică etc.
• de selectare a personalului didactic.

A.C: Promovarea tinerilor talentaţi este cu adevărat o problemă. Ce activităţi sunt desfăşurate în cadrul cercurilor referindu-ne la promovarea lor?

R.G: Există 10 cercuri unde fiecare îşi poate găsi un hobby. Le-am putea împărţi pe patru categorii: cercuri ştiinţifice (Protecţia Mediului, Informatică), cultural-artistice (Dans Modern şi Sportiv, Teatru de Păpuşi, Pictură), tehnico-aplicative (Machete, Construcţii Maşini, Electronică) şi sportive (Tenis de Masă, Karate).
Promovarea se face prin concursuri judeţene, premianţii ajung la concursuri interjudeţene, iar apoi la cele internaţionale, copiii din Târgu Frumos putându-se bucura de o activitate foarte bună la concursuri. Cam toate cercurile vin cu rezultate foarte bune la concursuri. Un lucru demn de subliniat este faptul că elevii îşi descoperă viitoarea meserie aici (marinari, profesori).
O altă modalitate de popularizare sunt parteneriatele cu şcolile din zonele limitrofe (Brăieşti, Buznea, Balş), elevii de acolo fiind foarte încântaţi de activităţile desfăşurate.

A.C: În prezent, arta nu este apreciată la adevărata ei valoare. Vedeţi o scădere a numărului de copii faţă de anii precedenţi?

R.G: Problema apare atunci când vine vorba de sonorizare şi tehnologie. De obicei, se aude doar în primele rânduri ce se vorbeşte la microfon, însă asta este ceea ce ne caracterizează. Oamenii nu mai sunt interesaţi  de artă şi agonisim de pe o zi pe alta. Revin la ideea că profesorii şi părinţii nu îi îndrumă pe copii spre artă. Şi mai este o problemă... faptul că arta are nevoie de fonduri, iar problemele financiare o blochează.

A.C: Dumneavoastră ce oportunităţi aţi avut în tinereţe?

R.G: Când eram eu copil, nu aveam de unde alege. Era "Casa Pionierilor" frecventată mai mult de clasele 5-8, dar îţi trebuia talent şi un gram de noroc. Singura formă de a te face remarcat era dictonul "Ai carte, ai parte!" şi era o mândrie să intri la facultate. Aveam puţine surse de informare şi nu prea erau activităţi culturale decât pentru Partidul Comunist şi preaiubitul conducător Ceauşescu. Exista un cerc de chitară-muzică folk, însă pe mine mă interesau problemele tehnice, ştiinţifice.

A.C: Târgu Frumos este un oraş cu potenţial turistic ridicat. Cum vedeţi dezvoltarea turismului?

R.G: Aici avem puncte istorice turistice, dar multe sunt la periferie (Castelul de la Ruginoasa, Muzeul de la Cucuteni). Problemele ţin de marketing, de cum valorizăm zonele frumoase. La Trei Iazuri sunt stejari seculari, însă puţini ştiu asta. Mă gândeam să formăm ghizi turistici locali, dar nu avem obiective  turistice bine stabilite. Am încercat să fac aici un mic muzeu zoologic, iar pe viitor mă gândesc că am putea valorifica oraşul prin mai multe muzee şi portul popular.

A.C: Fiecare dintre noi are dreptul de a visa. Care este cel mai mare vis pe care vreţi să-l realizaţi?

R.G: Visez ca pe Dealul Buznei să facem o Grădina Botanică, unde să aducem arbori rari, să facem un izvor cu nuferi aşa cum este la Mirceşti, să punem alei cu cactuşi şi asta ar fi o resursă turistică deoarece locul este ideal pentru asta. Putem amenaja o plajă, să facem grătar, să aducem lucruri de suflet care aduc bani şi putem pune numele unei personalităţi. Intenţionez să fac expoziţii pe diferite teme de uz casnic, electronice, agricole... pentru că am foarte multe obiecte vechi care vor deveni istorie.

A.C: Aţi făcut acţiuni de voluntariat? Care sunt acestea?

R.G: Nu mă pot lăuda cu foarte multe activităţi... nu-mi mai aduc aminte. Am făcut mult voluntariat în cadrul Clubului deoarece m-am implicat în organizarea diferitor concursuri şi evenimente şi am făcut aceste lucruri din pasiune. Sportul a fost "prima dragoste" şi ca voluntar intenţionez să  contribui la dezvoltarea sportului, pentru că talente sportive avem.

A.C: Am auzit tinerii spunând că oraşul este monoton sau chiar plictisitor. Ce sfaturi le puteţi da?

R.G: În primul rând să nu stea mult în faţa calculatorului pentru că el dă doar impresia că ai mulţi prieteni, dar de fapt e izolat. Cine declară că oraşul este plictisitor, este un singuratic. Cum să spui că e monoton când tu nu faci nimic? Dacă nu ai cu cine împărtăşi păreri, totul este plictisitor. Eu am un grup de prieteni şi ne întâlnim în fiecare seară şi facem sport, iar apoi mergem la o apă minerală şi povestim câte-n lună şi în stele. Concluzia este că refugiul în TV sau calculator face rău, iar oraşul nu este plictisitor atâta timp cât faci ceva.

A.C: Se spune că un tânăr nu are absolut nici o şansă să facă o afacere cinstită în România, dumneavoastră ce credeţi?

R.G: Este fals. Când se înhamă la aşa ceva trebuie să fie pregătit şi pentru lovituri sub centură. Cred că un comportament cinstit va avea succes pe termen lung dacă există loialitate, imaginaţie şi pregătire în afaceri. Oamenii au profitat şi au produs fraude, dar acum totul începe să revină la normal. În primul rând, într-o afacere investeşti răbdare şi inteligenţă, iar apoi obţii şi bunuri materiale.

A.C: Ce trebuie să facă un tânăr ca să aibă succes în afaceri? Care credeţi că sunt factorii de succes?

R.G: În primul rând caracterul omului e foarte important în afaceri şi un anumit cod de principii pe care să-l respecte cu sfinţenie. Toată lumea spune că trebuie o traistă cu bani ca să începi, dar nu este asta singura condiţie. Poţi să obţii succese cu orice lucru nesemnificativ şi nu neapărat prin dotări, ci prin seriozitate şi profesionalism.

A.C: Cum vedeţi dumneavoastră dezvoltarea "Centrului de tineret ASIRYS?"

R.G: În ocaziile în care v-am văzut mi-am dat seama că aveţi potenţial şi un lider bun. Recomand un proiect mai lung pentru că cele de până acum au fost de scurtă durată. Ar trebui să ne gândim cum va arăta ASIRYS peste zece ani. Mi-ar plăcea să devină un concurent pentru Clubul Copiilor deoarece sunt implicaţi tineri de toate vârstele şi sunt făcute activităţi foarte multe. Un lucru ce trebuie făcut este stabilitatea pe funcţii pentru a putea ajunge la performanţă şi trebuie dezvoltată abilitatea de a-i "infesta pe ceilalţi cu virusul nostru".

A.C: La final aveţi un mesaj pentru tinerii oraşului?

R.G: Da! Să fiţi frumoşi sufleteşte, să aveţi încredere în potenţialul vostru, să fiţi toleranţi cu cei mai în vârstă ca voi, cu sfaturile lor (pentru că întotdeauna s-a dat o luptă între generaţii), dar care cu siguranţă va ajuta!

Interviu realizat de Andreea Creţu