Studiu de caz: Facilitare comunitară în comuna Cătina

"Comuna Cătina este una dintre cele mai mici din judeţul Cluj, relativ izolată, dar acest lucru nu îi împiedică pe membrii acestei comunităţi să îşi spună ,,cătineni”- oameni simplii cu respect pentru tradiţie şi credinţă, care îşi văd de treburile zilnice, precum cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Facilitarea comunitară, precum şi contactul cu locuitorii era ceva nou pentru mine şi mai târziu am constatat şi pentru ei care nu ştiau foarte clar ce caută tânăra aceea la ei în comunitate (A.S., facilitatorul comunitar).

Această încredere a fost diminuată cu timpul pentru că întâlnirile informale pe care le-am avut cu oamenii simpli cât şi cu ,,oamenii de vază” din cadrul comunei (medic, învăţător, preot), au făcut să se înţeleagă că există alternative la dificultăţile cu care se confruntă şi că este deosebit de necesară colaborarea şi mobilizarea în vederea reuşitei unei acţiuni comune.

Cu toate că toţi erau conştienţi de probleme, nimeni nu se încumeta să spună ,,oameni buni, haideţi să facem cutare lucru!”- nu exista de fapt un grup de iniţiativă. Rolul meu a fost de a da un impuls acestor persoane resursă, impuls care s-a concretizat într-o primă întâlnire şi, de comun acord, am stabilit un program care conţinea problemele existente la momentul respectiv: - necesitatea stabilirii unei zile a satului, posibilitate apariţiei unei foi de informare locală, discutarea unor oportunităţi de finanţare referitoare la îmbunătăţirea situaţiei rromilor din comunitate. După mai multe discuţii am convins pe preotul satului şi pe profesorul de istorie de necesitatea acestor zile, mai ales că în trecut prin anul 1848, aici a avut loc o mare adunare a reprezentanţilor comunelor din zonă. Ei au susţinut acest demers în faţa consiliului local argumentând în acest fel propunerea şi prima sărbătoare a satului a fost pusă pe hârtie şi realizată în a treia duminică a lunii iunie. Am mai realizat şi o pagină de internet pentru comună în limbile română, maghiară şi engleză, şi aici sunt importante colaborările care le-am avut cu persoane din comunitate: învăţătoarea care mi-a tradus textul de la pagina de web în maghiară, alţi localnici cu care am mers în comunitate şi am fotografiat locurile mai frumoase.

De asemenea am depus două proiecte la finanţare pentru îmbunătăţirea situaţiei rromilor (unul din ele a fost aprobat şi s-au reabilitat 20 locuinţe); a fost continuată şi activitatea culturală prin apariţia unui al doilea număr din ziarul local de cultură, al cărui ultim număr se făcuse cu mai bine de un an în urmă. Consider că am reuşit să transmit o parte din informaţiile primite în proiect comunităţii şi faptul că am primit ajutor, atât din partea administraţiei locale, cât şi a cetăţenilor, a fost un lucru important. La aspectele mai importante m-am consultat cu alți colegi facilitatori, de la Fundaţia Civitas, unde am găsit sprijinul necesar.

Replica de care mă loveam la început „ar trebui să se facă ceva” începe să fie înlocuită cu ,,să facem ceva” și asta spune multe, mai ales că în ediţia ,,Adevărului de Cluj” scria nu demult despre comunitate ,,La Cătina dispare tina” ceea ce nu e puţin lucru.”

Aspecte importante în acest caz:
- facilitatorul comunitar este mai aproape de oameni şi îi mobilizează;
- cazul se referă la proiecte punctuale dar care susţin ideea de comunitate pentru că implică participarea și respectă valorile şi tradiţia locală;
- facilitatorul nu este neapărat un specialist într-un domeniu (tehnic, cultural), el lucrează cu toate resursele disponibile;
- implică oamenii în luarea deciziilor şi promovează procese făcând publicitate pentru acestea;
- foloseşte resursele şi experienţa din afara comunităţii, în măsura în care este neapărat necesar.”
 
Sursa: Fragmente din Studiul de caz publicat în revista Infociv Anul II, nr.3 august 2003 a Fundaţiei Civitas pentru Societatea Civilă

De reflectat... şi comentat
Dacă aţi fi în "pielea" facilitatorului, ce acţiuni aţi întreprinde în comunitatea voastră?