Dezvoltarea durabilă
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost creat şi introdus la mijlocul anilor 1970 de fondatorul Institutului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare, Barbara Word (Satterthwaite, 2006). În anul 1987, într-un document publicat de ONU, dezvoltarea durabilă a fost definită ca „un proces de schimbare în care exploatarea de resurse, direcţionarea investiţiilor, orientarea dezvoltării tehnologice şi schimbările instituţionale, sunt armonizate şi sporesc potentialul prezent şi viitor, de a satisface nevoile și aspiratiile umane”. Este vorba de un mod de dezvoltare bazat pe solidaritatea între generații, care să permită „îndeplinirea necesităţilor generaţiei prezente, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi”, considerând deci patrimoniul natural (apă, aer, materii prime) ca pe un stoc de resurse, a căror utilizare, exploatare, să nu exceadă capacitatea lor de regenerare naturală. *Raportul Brundtland
În cazul în care creșterea economică actuală se face în detrimentul bunăstării viitoare în termeni de potențial de consum pe cap de locuitor, atât de bunuri comercializabile cât și de resurse naturale (environmental goods), această creștere nu poate fi considerată durabilă.
Dezvoltarea nu poate fi concepută în afara resurselor de care are nevoie. Trei categorii de resurse, concură în proporții variabile, în procesul dezvoltării:
De reflectat... şi comentat
În cazul în care creșterea economică actuală se face în detrimentul bunăstării viitoare în termeni de potențial de consum pe cap de locuitor, atât de bunuri comercializabile cât și de resurse naturale (environmental goods), această creștere nu poate fi considerată durabilă.
Dezvoltarea nu poate fi concepută în afara resurselor de care are nevoie. Trei categorii de resurse, concură în proporții variabile, în procesul dezvoltării:
- Resursele financiare intră: bugetele ca instrumente financiare și modul lor de constituire, fonduri de investiții și fonduri comunitare, credite și instrumente de creditare din bănci.
- Resursele materiale constau în bogății ale solului și subsolului, apa, în termeni cantitativi și calitativi, aerul, pădurile și calitatea mediului înconjurător în general, patrimoniu (imobiliar, cultural) și infrastructură (rețele de transport, de utilități, de comunicații).
- Resursa umană este cea mai dinamică dintre toate tipurile de resurse deoarece pe de o parte, are cel mai mare potențial de dezvoltare, iar pe de altă parte, poate pune în valoare celelalte resurse, cu condiția unei alocări corecte a acesteia.
De reflectat... şi comentat
Daţi câteva exemple de dezvoltare "nedurabilă", ideal din comunitatea în care trăiţi?
Care sunt resursele comunităţii voastre?
Post a Comment