Cimitirul evreiesc din Târgu Frumos
Nu ştiu pentru voi cum e, dar pentru mine casa bunicilor e ca o cutie plină de surprize. De fiecare dată când îi vizitez mă întorc acasă încărcată de daruri, fie ele materiale sau spirituale. Dulapul meu este plin cu haine din cufărul bunicii, dar acelaşi cufăr mi-a îmbogăţit nu doar garderoba, ci şi imaginaţia, cu fel de fel de poveşti şi legende.
Un subiect despre care ştim foarte puţin, sau mai bine zis eu ştiam, căci poate unii sunt bine documentaţi, este cel legat de cimitirul evreiesc din Târgu Frumos. Şi pentru că eu am aflat câte ceva de la bunica mea, d-na Elena Muşat, care în prezent se ocupă de acest cimitir, vă voi dezvălui şi vouă câteva dintre “secretele” ei.
În fiecare an, în data de 29 iunie, evreii vin la cimitir pentru a se ruga pentru sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. În ce constau îndatoririle bunicii mele? Ea trebuie să se ocupe ca buruienile să fie plivite, iarba cosită, pentru ca atunci când comunitatea de evrei va veni la cimitir, acesta să arate cât mai bine – ceea ce sună oarecum a paradox, ştiu! Bunica mi-a mărturisit că pentru curăţarea cimitirului trebuie să angajeze muncitori, iar cheltuielile nu îi sunt întotdeauna decontate.
Dar să vă mai spun despre cimitir. Îmi aduc aminte, cum copil fiind, mergeam cu bunicul în cimitir şi îmi povestea despre Trenul Morţii. Câţiva metri mai la deal de cimitir este o cale ferată, unde erau aduşi evreii şi ucişi în acel funest tren. Drept dovadă stă Mausoleul amplasat într-un loc îndepărtat de celelalte morminte, unde zac în jur de 640 de eroi.
Un alt lucru interesant este un caiet în care sunt trecute numele şi aleea pe care se află mormântul fiecărei persoane. Văzându-mă puţin contrariată, bunica mi-a explicat că sunt unele persoane care vin pentru prima oară la acest cimitir şi au nevoie de acest caiet pentru a putea găsi mormintele rudelor sau cunoscuţilor. Am răsfoit şi eu caietul respectiv, însă spre ruşinea mea, nu am putut să îl citesc, căci nu cunosc limba evreilor.
Ca o concluzie, Cimitirul Evreiesc este un loc încărcat de istorie şi poveşti interesante, dar din păcate mai este şi în stare de degradare. Şi pentru că e de datoria noastră, a tinerilor, să păstrăm şi să respectăm istoria, ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a valorifica acel loc.
Scris de Loredana Muşat
Post a Comment