Interviu: Sunt Carlos, un mexican în Tîrgu Frumos

Venit cu un internship pentru 2 luni în cadrul ASIRYS, Carlos Andres Alvarado Jimenez, un tânăr mexican, a fost fotograful, cameramanul, voluntarul, media-editorul… de fapt a fost, din august până în septembrie, omul din spatele Departamentului Media a celei mai active organizaţii de tineret din Tîrgu Frumos. Cum a ajuns în România? Printr-un parteneriat ASIRYS şi AIESEC Iaşi. Iată că a venit momentul să publicăm interviul lui Carlos, luat la o cupă de ciocolată caldă, la sediul ASIRYS.

M.D.P: Spune-ne câte ceva despre tine. Ce studii ai? Care sunt hobby-urile tale?

Carlos: Sunt un mexican de 29 de ani, designer grafic şi fotograf. Am studiat desen grafic, am terminat facultatea acum 5 ani, şi am 7 ani de când lucrez în domeniul desenului grafic, şi 8 ani de când mă ocup de fotografie. Profesional vorbind, îmi doresc să lucrez pentru National Geographic sau un alt ziar de renume. Îmi place profesia mea, dar simt un interes aparte pentru fotoreportaje. Cât despre hobby-urile mele, ele sunt muzica, filmele, ieşirile cu prietenii, petrecerile; îmi place să vizitez muzee, îmi place baschetul şi fotbalul american.

M.D.P. Ne-ai putea spune de ce ai ales să vii în România?

Carlos: Am hotărât să fac practică, iar România a fost ţara în care am găsit această oportunitate; de asemenea vroiam să ies din zona mea de confort; nu este uşor să ajungi într-o ţară în care nu se vorbeşte nici spaniola şi nici engleza, unde se vorbeşte doar română; am venit aici pentru a afla mai multe despre această ţară, de care ştiam câte ceva doar din filme; vroiam să văd cum şi-a revenit România după război, după perioada de comunism care aproape a distrus-o… toate aceste lucruri m-au făcut să vin aici, de unde plec acum cu o amintire foarte frumoasă.

M.D.P.: De ce ai ales Tîrgu Frumos?

Carlos: În realitate nu eu am ales Tg. Frumos; se presupunea că în timpul practicii eu aş fi locuit în Paşcani, dar când am cunoscut Tg. Frumos, mi-a plăcut foarte mult, deoarece este un loc liniştit şi în plus, toate persoanele pe care le cunosc, locuiesc aici. În prima săptămână în care am fost în Tg. Frumos am simţit multă linişte şi siguranţă. Şi la fel ca şi numele său, este un oraş frumos, chiar dacă unii din locuitorii săi afirmă contrariul.

M.D.P: Eşti aici de mai bine de 2 luni ca şi voluntar în ASIRYS. Care este părerea ta despre România şi despre Tîrgu Frumos?

Carlos: Cum am mai spus, cred că este o ţară cu oameni amabili, plini de afecţiune, care nu m-au lăsat niciodată singur; din ce am putut vedea din România până acum, pot spune că aici sunt locuri incredibile, am cunoscut stilul medieval, care este minunat. Despre Tg. Frumos pot spune că este un orăşel liniştit, care îmi place foarte mult, lumea este minunată… nu trece o singură zi în care să nu fiu salutat pe stradă de persoane pe care de multe ori nu le cunosc. Nu o să mint, au fost zile în care plictiseala mă “omora”, dar vreau să clarific că, atunci când locuieşti într-un oraş aglomerat, e normal ca atâta linişte după o perioadă mai lungă să-ţi provoace plictiseală.

M.D.P. Ce ai învăţat în ASIRYS?

Carlos: Am învăţat mai multe despre importanţa de a fi voluntar, despre necesitatea de a implica tinerii pentru a reuşi să schimbi ceva care să aibă un impact în societate. Dacă fundaţia este bună, edificiul va dura pentru totdeauna; am mai învăţat că lucrul în echipa este o armă importantă şi valoroasă; comunicarea trebuie să fie clară pentru a se putea atinge obiectivul şi pentru a se evita neînţelegerile. Chiar dacă este o organizaţie mică, nu mă îndoiesc că în câteva luni va creşte pentru că eu am învăţat multe făcând parte din ASIRYS.

M.D.P.: Care sunt diferenţele dintre cultura din Mexic şi cea din România? Dar între poporul spaniol şi cel roman?

Carlos: Tradiţiile mexicane sunt pline de culoare şi uneori de eleganţă; dansurile tradiţionale sunt variate; avem obiceiuri pe care le vedem doar în anumite zile, cum ar fi Ziua Independenţei (15-16 septembrie) sau Ziua Morţilor (1-2 noiembrie). De-a lungul anului avem multe sărbători pentru că nouă ne plac petrecerile. Acum, făcând o comparaţie, pot spune că tradiţiile româneşti (cele pe care am reuşit să le descopăr într-o perioadă relativ scurtă)  sunt la fel de frumoase; vestimentaţia, dansurile toate sunt incredibile şi sunt diferite faţă de Mexic.

Sunt într-adevăr multe diferenţe între poporul român şi cel mexican; în primul rând noi suntem 120 de milioane de locuitori în toată ţara. Nu avem trenuri, care mie îmi plac. Avem mult prea mult zgomot şi în Ciudad de Mexico avem multă poluare, care la voi din fericire nu există; aici se respiră un aer curat.

M.D.P: Ai recomanda altor tineri să participe într-un internship la ASIRYS? Te vei întoarce aici?

Carlos: Cu siguranţă recomand acest lucru; ca mai toate experienţele cu care ne întâlnim în viaţă există opinii pro şi contra, dar în acest caz opiniile pro sunt mult mai multe decât cele contra şi de aceea recomand tuturor un internship în ASIRYS.

Da, vreau să revin în România, dar nu ştiu când; deocamdată am multe planuri şi proiecte de realizat, dar de revenit voi reveni, şi dacă voi putea lua parte la vreun proiect în cadrul asociaţiei, cu atât mai bine. Eu sper să mă întorc în mai puţin de doi ani, dar dacă se poate şi mai repede, cu atât mai bine.

M.D.P.: Cum ai caracteriza această experienţă într-o manieră creativă?

Carlos: Ca un film color, dar şi cu imagini în alb şi negru; scene de care niciodată nu te saturi să le vezi; de imagini în alb şi negru care dau o semnificaţie aparte filmului, cu momente eterne.

M.D.P.: Acum noi avem un proiect intitulat Primăria Voluntară; dacă tu ai fi primarul oraşului Tg. Frumos ce ai face pentru el?

Carlos: În primul rând, nu aş mai opri apa. Apoi m-aş apropia de oameni, aş vorbi cu ei, i-aş întreba ce nevoi au, pentru ca astfel să ştiu pe ce să-mi axez munca; aş căuta şi aş atrage investitori care să creeze locuri de muncă aici în oraş. Aş face o campanie pentru câinii fără stăpân şi le-aş construi adăposturi.

Aş face campanii care să implice tinerii, să-i ţină departe de droguri şi să-i apropie mai mult de studii, de sport; aş organiza concursuri, piese de teatru, activităţi sportive, iar la sfârşitul acestora câştigătorii ar primi premii. În acest fel aş putea să implic tinerii mai mult, să-i fac să fie un exemplu pentru cei mai mici şi chiar şi pentru părinţii lor. Aşa cum am mai spus, cred că dacă baza societăţii are nişte obiective clar definite, cred că liderii comunităţii vor reuşi să schimbe ceva, iar atunci ceilalţi îi vor urma.

M.D.P.: Ce măsuri ai lua în organizaţia ASIRYS pentru ca ea să se dezvolte mai mult?

Carlos: Mai multe activităţi în afara oraşului Tg. Frumos, pentru că astfel asociaţia să se facă cunoscută mai mult, fie prin flashmoburi, dansuri diferite, pictură pe faţă, bannere, tot ce ar putea face organziaţia ca să atragă atenţia; să caute multe proiecte de tipul celui ‘Unconventional ways in traditional art’, cu voluntari din alte ţări pentru ca ASIRYS să fie cunoscut la nivel internaţional.

M.D.P.: Cu siguranţă au fost şi lucruri care nu ţi-au plăcut în acest internship. Care au fost acestea?

Carlos: Ca peste tot sunt lucruri bune şi lucruri rele; dintre cele rele, pot spune doar că nu mi-a plăcut că nu ştiam ce trebuie să fac până în ultimul moment; mi-ar fi plăcut să primesc acele informaţii anticipat şi nu pe loc. În afară de acest lucru, pot spune că internshipul a fost genial.

M.D.P.: Care este cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut în România?

Carlos: E o întrebare dificilă pentru că sunt atâtea momente încât aş putea face o listă şi toate ar fi pe primul loc; unul dintre ele ar fi momentul în care i-am cunoscut pe Oana, Larisa, Dany şi Mihai, prima mea zi cu oamenii din organizaţie; ei au fost cei care mi-au fost alături în fiecare moment; şi desigur frumoasa călătorie pe care am făcut-o pentru proiectul Rojam.

M.D.P.:  Acum, că pleci, dacă cineva te va întreaba ceva despre România, ce o să-i răspunzi?

Carlos: O să le spun că experienţa mea în România a fost genială; este o ţară pe care trebuie să o cunoşti şi în care trebuie să trăieşti la maxim fiecare moment; aici m-aţi făcut să mă simt ca acasă, atunci când casa mea era la milioane de km distanţă; este o ţară în care las prieteni pe care îi consider că fiind familia mea, pentru că ei m-au tratat ca şi cum aş fi un membru al familei; România este ţara care mi-a furat inima, ţara unde m-am îndrăgostit de cineva care nu trebuie menţionat. Sunt trist pentru că trebuie să plec, dar în acelaşi timp sunt fericit pentru că am cunoscut oameni minunaţi şi sinceri Contrar părerii multora este o ţară frumoasă şi minunată; ca orice altă ţară are lucruri rele şi bune; cele rele sunt problemele politice, iar cele bune sunt reprezentate de cultura sa, de tradiţiile sale, peisajele, dar mai ales OAMENII care o fac o ţară demnă în care să trăieşti. Şi dacă cineva m-ar întreba dacă aş vrea să revin, eu aş spune fără să mă gândesc că DA.

M.D.P.: Transmite-le un mesaj celor care vor citi acest articol.

Carlos: Pentru că majoritatea sunt tineri care studiază, cel mai bun sfat pe care îl pot da, este să continue să studieze; să nu fie persoane ipocrite şi mereu să aibă o atitudine pozitivă fără să le pese de nimic altceva pentru că, în final acea atitudine va face că totul să fie mult mai uşor… şi să-şi ţină privirea îndreptată către orizont.  A fost o plăcere să vă cunosc, nu vă voi uita niciodată pentru că acum am lucruri extraordinare care îmi vor aminti de momentele minunate petrecute cu voi. MULŢUMESC PENTRU ACEST LUCRU!

Mesaj din Italia, unde Carlos a plecat la un alt internship după experienţa din România.

Acum, că nu mai sunt în România, vă spun că îmi este foarte dor de voi. Când cineva mă întreabă de România vorbesc de ea ca şi cum ar fi ţara mea; vreau să mă întorc cât mai repede posibil; îmi este dor de toţi cei care mi-au făcut şederea acolo frumoasă şi nu vă voi uita niciodată; acum când cunosc oameni care mă întreabă de România, îi uimesc când le povestesc că este o ţară minunată. Cei care nu au avut şansa de a vizita această ţară, le pot spune că eu sunt FERICIT că am avut această şansă, şi am avut o astfel de experienţă.

MULŢUMESC ROMÂNIA, MULŢUMESC, MULŢUMESC, MULŢUMESC, TÎRGU FRUMOS, MIHAELA, OANA, LARISA, MIHAI, DANY, NICU, GELU, MARINELA, DIANA, MADALINA ENEA! MULŢUMESC, MULŢUMESC, MULŢUMESC!

Interviu realizat de Mihaela Diana Podariu & Oana Nechita