Să călătorești nu e niciodată o chestiune de bani, ci de curaj.

„Să călătorești nu e niciodată o chestiune de bani, ci de curaj. Am petrecut o mare parte din viață colindând lumea ca un hippy: ce bani aveam eu atunci? De nici un fel. Abia îmi ajungeau să plătesc biletul, dar cred că au fost cei mai frumoși ani ai tinereții mele - deși mâncam sponci, dormeam prin gări, nu puteam să comunic din cauza limbii și depindeam de alții ca să găsesc un loc unde să trag peste noapte.

După mult timp petrecut pe șosele, auzind o limbă pe care nu o înțelegi, folosind niște bani a căror valoare nu o cunoști, umblând pe străzi pe care n-ai trecut niciodată, descoperi că vechiul tău Eu, cu tot ce ai învățat, este absolut inutil în fața noilor provocări - și începi să înțelegi că, îngropat în străfundurile inconștientului, există cineva mult mai interesant, aventurier, deschis către lume și către experiențe noi.

Dar vine și ziua când spui: „Ajunge!”

- Ajunge! Pentru mine, călătoritul s-a transformat în rutină.

- Ba nu, nu ajunge. N-o să ajungă niciodată...”

( Paolo Coelho – Aleph)

Se spune că niciodată nu este bine să scoți o expresie dintr-un context pentru că sensul acesteia va fi schimbat și mesajul dorit să fie transmis poate fi înțeles greșit. Și totuși de ce să nu scoți o expresie din context și să transmiți propriul tău mesaj? 

Citeam zilele trecute această carte, „Aleph”, când am dat peste fragmentul scris mai sus și am căzut pe gânduri pentru câteva minute. Da, ajunsesem la partea în care mă regăseam și eu în carte, și m-am tot regăsit în câteva pagini bune, de am crezut că mă voi regăsi în toată cartea. Ei bine, nu a fost deloc așa. Dar nu asta e ideea. Ideea e că am vrut să scot fragmentul acesta din context și să-l comunic și altora pentru a transmite un mesaj propriu. 

În primul rând trebuie să spun că mă regăsesc în fragment datorită oportunităților de care am profitat de-a lungul timpului, o mare parte din ele fiind prin intermediul Asociației ASIRYS și de aceea am considerat absolut necesar să scriu și un articol pentru blog.

În al doilea rând aș vrea să încurajez călătoritul. Însă, cum ai putea face asta dacă nu ai bani? Răspunsul este simplu: prin proiecte! Și atunci experiența ta va fi dublă. Pe lângă faptul că vizitezi locuri noi, ai și ocazia să înveți lucruri noi. Ce poți să-ți dorești mai mult?  Cu siguranță că-ți dorești să ai o experiență de neuitat, cu toții ne dorim asta și cu siguranță că vom avea parte de ea. Vom călători odată, de două ori, de trei ori, după care vom realiza că nu mai putem să ne oprim din călătorit. Iar apoi vom ajunge la capitolul în care vom încerca să comparăm între ele experiențele și călătoriile prin care am trecut și să încercăm să o găsim pe cea mai bună. Dar nu vom reuși în veci pentru că nici una nu va fi la fel! Personal, consider că cel mai bine este  să călătorim prin proiecte deoarece avem ocazia să-i cunoaștem pe locuitorii țării în care mergem mult mai bine decât dacă am merge pe cont propriu și am sta singuri la un hotel, și în plus, avem ocazia să cunoaștem prin intermediul serilor interculturale și alte țări cu tradițiile și cultura acestora. Deci garantat o experiență inedită!

În al treilea rând aș vrea să încurajez cititul pentru că  acesta nu poate fi decât benefic pentru noi: pentru sufletul nostru, pentru viața noastră și pentru viitorul care ne stă în față. Prin citit putem învăța din experiențele altora și putem să evităm să facem anumite greșeli și de asemenea putem să primim foarte multă încurajare din aceste experiențe sau povești de viață.

Deși în încheierea citatului, unul din personaje afirmă că pentru el călătoritul a devenit rutină, vreau să-l contrazic și să spun că rutina și călătoritul se comportă involuntar ca și două antonime.