Poveste de peste Prut

Scris de Dragoș-Andrei Preutescu

În perioada 13-20 iulie 2013, la Vadul lui Vodă (Republica Moldova, lângă Nistru), s-a desfășurat proiectul “Youth participation as a way of change”. Totul a fost conceput și analizat în jurul activităților desfășurate de tineri și cum pot aceștia deveni cetățeni activi, responsabili, capabili să înțeleagă rolul și necesitatea ca ei să devină parte a unei societăți civilizate. Proiectul a avut participanți din opt țări (România, Rep. Moldova, Ucraina, Azerbaijan, Georgia, Danemarca, Letonia, Germania). Fiind o diversitate identitară și de apartenență geografică, discuțiile și sesiunile desfășurate au fost uneori pulsate de diferența opiniilor. Chiar și în acest context, care de multe ori nu este simplu de gestionat (euroscepticismul, valorile democrației interpretate diferit, identitățile naționale, istoricul personal de cunoștințe a fiecărui participant), au făcut să avem parte de o multitudine de atitudini și controverse de idei. Dacă aș spune că proiectul a fost o mană cerească, nu aș fi sincer și în același timp nici nu aș da prioritate diferențelor care există între concepțiile asupra valorilor pe care tinerii și le atribuie. 

Pot tinerii în acest fel fi parte a unor schimbări? Pot contribui și îmbunătăți mediul înconjurător în care își coordonează activitățile? Există o bază de valori comună la care ne identificăm noi sau mai bine zis, ar trebui să existe una?

Iată câteva întrebări care nu au un răspuns exact, cum de altfel niciun un tânăr nu este EXACT, fix în idei, prins în jocul controverselor. Sau este? Dacă aș face o trecere în revistă a celor mai interesante discuții, pot spune că de la o colegă din Georgia am aflat cum textele lui Aldous Huxley, "Minunata lume nouă" ("Brave new world") și a lui George Orwell, 1984, au căpătat întâietate prin desenele unui tânăr din această țară într-o interpretate mixată; că Euroregiunea Siret-Prut-Nistru există prin cotizațiile plătite de cetățeni; că politica era un domeniu de interes extins pentru majoritate dintre participanți (ce a îngreunat de multe ori dezbaterile); că democrația are diferite tipuri de interpretare (date fiind contextele naționale), atunci pot spune că experiența nu se va face uitată.

S-a făcut de altfel, un parcurs nu foarte profund în realitățile naționale ale fiecărei țări cu privire la politice de tineret și care este rolul unui Guvern în acest sens, ce este voluntariatul și cum e promovat el, cât de important este rolul nostru atunci când se fac strategii naționale pentru tineret (se face de sus în jos sau invers?). Cele mai importante două părți ale programului au fost cele dedicate ideii de a fi ACTIV și modalități de practicare a cetățeniei europene (“Ways” to practice being european citizens), ultima dintre ele fiind coordonată de mine. Ideea de a fi activ poate lua mai multe forme: responsabilitate, să observi problemele din jurul tău, să folosești oportunitățile, socializare, întotdeauna să contribui cu ceva etc. Cu siguranță pentru fiecare dintre noi, a fi activ înseamnă altceva și se manifestă altfel. Mai mult, eu găsesc că a fi activ mai înseamnă să informezi (așa cum procedez pe blogul personal), să faci cunoscută activitate unor lideri de opinii sau persoane cu o activitate deosebită, să inovezi, să creezi conexiuni, să ai un schimb de identitate, dezvoltare personală, experiențe din comunitatea din care provii. Sunt curios să aflu care sunt percepțiile voastre cu privire la ideea de „a fi activ”.

Sesiunea care a fost puțin mai controversată, “Ways” to practice being european citizens, mi-a pus în brațe o întreagă cutie a pandorei plină cu întrebări și idei. Dacă la întrebarea „Where is Ukraine?”, răspunsul a fost “near Russia”, vă imaginați care este încă percepția cetățenilor dintr-o parte a Estului Europei, nu doar asupra ideii de european citizenship, dar și asupra celor ca active citizenship, european identity, european values etc. Pot afirma cu încredere că la tinerii din marea majoritate a țărilor occidentale și o parte din estul Europei, există o direcție de înțelegere și coalizare a sensurilor pentru aceste concepte, iar din punctul meu de vedere este un lucru îmbucurător. Când spui că pacea este o valoare europeană, nu ai cum să îi oferi altă interpretare (națională) și nu poți spune că nu te identifici cu ea, pentru că la urma urmei pacea înseamnă pace. Dacă nu este pace, atunci ce este în locul ei? O întrebare care m-a cam prins în offside după ce am ascultat unele opinii ale unor participanți.

Totul stă în jurul următoarei scheme de înțelegere: avem ideile de “practice” și “European citizens”. Noi trebuie să aflăm tipurile de înțelegere ale acestora și apoi să le definim ca niște concepte. Deja există idei și definiții, modalități de înțelegere, dar ce facem când punem la masa discuțiilor și țări ca cele din Caucaz, cele din vecinătatea Rusiei? 

Rezultatele la care am ajuns în urma dezbaterilor, au fost că a practica ideea de cetățean european înseamnă programul Youth in Action în primul rând, euroregiunile, democrația directă, construirea de comunități, consiliile tinerilor, folosirea simbolurilor, inițiativele cetățenești etc. Sunt multe de spus aici și mi-am propus ca în viitorul apropiat să răspund la o serie de afirmații/întrebări care par a fi controversate, dar sunt convins că au nevoie de idei noi, în concordanță cu trăirile noastre cotidiene, pentru a fi înțelese, acceptate și de ce nu, integrate. Iată una dintre acele afirmații: “Western Europe has a lot to learn from Eastern Europe”.

Pot spune că experiența de peste Prut m-a pus în palma grea, muncită a realităților sociale de care avem parte astăzi, nu doar în Europa occidentală (dacă mi se permite să spun astfel), dar și în Europa de Sud-Est, Caucaz, Turcia etc. Dacă noi tinerii avem o contribuție la toate acestea, este doar atunci când devenim conștienți de ele și suntem activi, iar semnificația pentru „a fi activ” am explicat-o puțin mai sus. Până atunci vă las în compania textelor lui Huxley și Orwell.