Curs lobby şi advocacy Tineret în Acţiune

”Deschide ziarul în fiecare zi a săptămânii și vei găsi o relatare de undeva dintr-un colț al lumii despre cineva care a fost închis, torturat sau executat din cauză că opiniile sau religia sa sunt inacceptabile pentru guvernul lui. Sunt câteva milioane de astfel de oameni în lume - nu toți fiind în spatele Cortinei de Fier sau de Bambus - iar numărul lor crește constant. Citind lucrul ăsta te vei simți copleșit de neputință. Dar dacă toate aceste sentimente ar putea fi unite într-o acțiune comună, probabil că am avea rezultate concrete.”

The Forgotten Prisoners, Peter Benenson, 1961, The Observer, Londra

Cu acest citat a început agenda cursului de Lobby și Advocacy și tot cu acest citat a început și procesul meu de acumulare a unor noi și nebănuite cunoștințe în ceea ce privește ”lupta” cu organele legii. 

În luna mai a anului 2013, am participat împreună cu alte 19 persoane la un curs de formare care s-a desfășurat în Predeal, județul Brașov în cadrul Săptămânii Europene a Tineretului, curs ce a fost finanțat de Comisia Europeană prin Programul Tineret în Acțiune, susținut de formatori ai Centrului de Resurse pentru Participare Publică (CERE). Când m-am înscris la acest curs, în mintea mea termenii de ”lobby” și ”advocacy”, nu erau deloc foarte clari. Îmi imaginam cu totul altă poveste până când am ajuns la locul cu pricina și cei doi traineri mi-au clarificat definițiile și tot ceea ce ține de advocacy, de la lucruri generale până la cele mai mici detalii.

În prima zi a cursului, o teamă de necunoscut am avut pe tot parcursul prezentărilor pentru că eram înconjurată numai de oameni maturi, trecuți de vârsta adolescenței, care aveau în spate o experiență mult mai bogată decât cea pe care o aveam eu. Eram fericită pe de o parte pentru că aveam de la cine învăța multe lucruri noi, dar și destul de timorată pentru că aveam sentimentul că nu voi putea face față discuțiilor care se vor derula. Însă nu a fost chiar așa! O dată ce explicațiile au început să curgă, teama de a mă antrena și eu în discuții, a trecut treptat. În următoarele zile, formatorii ne-au introdus din ce în ce mai mult în tainele acestui proces complex numit ”advocacy” și datorită explicațiilor amănunțite și exercițiilor de grup, formatorii au reușit să își atingă scopul și anume acela de ne instrui pe noi, tinerii, să soluționăm probleme ale tinerilor și a promova interesele acestora la nivel local sau regional. 

Am început prin a afla ce înseamnă o campanie de advocacy și apoi tot ceea ce ea presupune: strategii, tactici, ținte, aliați, susținători, adversari, comunicare, mobilizarea altor oameni - comunitatea și coalițiile, despre resursele de care o campanie de acest gen are nevoie și despre alte întrebări care nu și-au găsit încă răspuns. Toată teoria a fost susținută de exerciții de grup, simulări ale unor campanii de advocacy și evaluări constante, lucruri care îmbunătățeau zilele de curs cu fiecare oră mai mult. Discuțiile însoțite și ele de lucru pe studii de caz, ridicau pentru participanți zeci de întrebări care au determinat la rândul lor zeci de răspunsuri ce concretizau în mintea fiecăruia tema zilei respective.

Datorită faptului că a fost primul curs de formare Tineret în Acțiune la care am participat și deși știam că în general cursurile organizate de TIA sunt foarte bine puse la punct, am rămas impresionată de organizarea fiecărui detaliu, de competența trainerilor cât și de inteligența participanților. Deși eram printre cei mai mici participanți din punct de vedere al vârstei cât și al experienței, formatorii și ceilalți participanți m-au tratat în aceeași măsură ca și un om care a trecut prin multe alte experiențe, fapt care mi-a demonstrat că cineva și-a pus încrederea în mine, un lucru care m-a făcut să simt că mă aflu într-un loc în care lumea muncește pentru un scop comun și că vârsta nu contează, ci dorința de implicare și de a schimba ceva în jurul tău.

Toate aceste lucruri puse cap la cap, m-au determinat să-mi evaluez competențele și modul în care le-aș putea exploata în viitor pentru a atinge anumite obiective, atât personale cât și ale comunității din care fac parte. În același timp, mi-am fructificat abilitatea de a vorbi în public, de a comunica cu oamenii din jurul meu, de a adopta măsuri dacă o problemă își face apariția în comunitatea în care trăiesc și de a nu trece nepăsător pe lângă lucruri care pot schimba lumea în mai rău, dacă nu intervii cu orice faptă, oricât de măruntă ar fi.

Pentru a încheia în spirit non-formal, invit atât pe voluntarii din organizația noastră cât și pe cei care citesc acest articol și doresc să cunoască lumea non-formalului și implicării active în societatea în care trăim, să participe măcar o dată în viață la un curs de formare Tineret în Acțiune pentru a descoperi că armele cele mai importante ale unui om, determinarea și munca, pot produce schimbări majore în viața unui om și în jurul lui implicit.

Scris de Alexandra Muscalu