“Școala Altfel” – Training educație non-formală

ASIRYS are din 2012, o filială foarte activă, chiar dacă e informală, în Paşcani. Planificăm să iniţiem astfel de filiale  şi în alte oraşe, Iaşiul fiind una din locaţiile unde avem cele mai multe solicitări. Deşi avem voluntari în diferite localităţi (Tîrgu Frumos, Iaşi, Hârlău, zona rurală limitrofă, Bucureşti, Cluj etc.), aceştia sunt interesaţi să coopereze, să călătorească, să împărtăşească... Iar cel mai bun exemplu este Dragoş Andrei Preutescu (din Iaşi), care a decis să organizeze în Paşcani, cu suportul voluntarilor de acolo, un training dedicat educaţiei nonformale. În rândurile ce urmează puteţi citi cum s-a desfăşurat evenimentul, povestitorul fiind chiar Dragoş!

Proiectul “Școala Altfel” merge într-o direcție bună de la an la an. Doar simplul fapt că elevii au activități pe care singuri și le aleg după propuneri făcute de profesori, ONG-uri, chiar de la colegii lor, este un pas înainte.

În prima zi a săptămânii am susținut un training despre educație non-formală, dezvoltare personală și mitul succesului, unor elevi de la Colegiul Național “M Sadoveanu” din Pașcani.  Scopul meu a fost acela de a le oferi exemple din propria experiență participanților, de a înțelege care este diferența între ceea ce oferă o instituție de învățământ (școala) și oportunitățile de timp liber pe care ei le identifică. Educația non-formală se regășește și se identifică cel mai bine cu ideea de petrecere a timpului liber. Dacă cineva decide că dorește să participe la un training în timpul său liber, activitatea intră la categoria de educație non-formală.

Întotdeauna trebuie puse în balanță cele două direcții: “Ce oferă școala astăzi” și “Timpul meu liber”. Educația non-formală pe de altă parte este o “alternativă”. Dacă alternative nu sunt (activități propuse de ONG-uri, teatru, operă etc.), atunci trebuie să-ți creezi singur alternativa (citit, sport, muzică, un ceai și o conversație bună).  Așa cum zicea Bukowski, “find what you love and let it kill you”.

Am încadrat celelalte două părți ale activității, dezvoltare personală și mitul succesului, ca fiind părți a ceea ce alegem zi de zi să facem, cum să ne petrecem timpul liber. Despre dezvoltare personală și succes se vorbește, se scrie atât de mult încât nu mai știi ce formulă magică să alegi. Lucrurile nu stau chiar așa pentru că trebuie să vedem dincolo de teorii și “metode de implicare”. Educația non-formală nu este ceva planificat până la cel mai mic amănunt. Totul trebuie întreprins într-o zonă de liberă consimțire, fără constrângeri și ferindu-te de tipul de instituționalizare a activității. Când instituționalizăm activitatea mergem foarte mult pe planificare și căutarea rezultatului imediat sau deja găsit.

Surpriza a venit din partea participanților, tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, care au răspuns foarte pozitiv la cele povestite de mine, de ideile și conceptele dezbătute. Este plăcut să mai vezi astăzi tineri care zâmbesc, fac glume, citesc (altceva decât există în topuri), sunt liberi și în același timp înțeleg că e nevoie de cumpătare, de inteligență, de răbdare. Cum zicea din câte îmi amintesc Andrei Pleșu, avem nevoie “să fim în preajma oamenilor vii”, nefiind constrânși de căutarea succesului, aplecați către ura și invidia față de cei din jurul tău. 

Propunerile mele pentru participanți au fost să ne concetrăm atenția către discuții libere despre cărțile pe care le citit, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le vizionăm, unde avem modele și ce este imitația, exemple de persoane care au excelat în activitatea lor. Am vorbit despre cele trei dimensiuni ale cunoașterii, despre cât de mult ne poate ajuta sau încurca internetul. 

Le mulțumesc colegelor Bianca Aelenei pentru invitația de a susține acest training și Amaliei Himiniciuc pentru ajutorul și joculețele oferite participanților.

Articol scris de Dragoş-Andrei Preutescu