…Is this my business?!

Cum ştii când eşti norocos? Poate atunci când într-o zi cât se poate de obişnuită, primeşti un telefon care îţi schimbă cu totul felul de a fi. Şi dacă nici atunci nu eşti convins de acest lucru, ce mai poţi zice când eşti ales să participi în cadrul unui proiect internaţional, alături de alţi tineri din 5 ţări. Cred că în acel moment rămâi uimit de importanţa şansei primite, de tema care se va dezbate şi te întrebi „is this my business?”- mă va ajuta pe mine acest proiect, sau voi putea eu contribui cu idei pertinente??

...cam aşa a început proiectul THIS IS MY BUSINESS  pentru mine. Încă de la început m-a fascinat tema, pentru că este un subiect destul de rar amintit în comunitatea românească. Însă la început am fost destul de sceptică, neavând mai deloc experienţă în lucrul cu oamenii cu dizabilităţi. Printre primele întrebări pe care mi le-am adresat, a fost şi aceasta: este treaba mea să particip la un proiect ce implică oamenii cu dizabilităţi? Şi răspunsul a fost simplu: DA, pentru că şi ei sunt oameni, dar sunt trataţi cu totul diferit faţă de persoanele fără dizabilităţi, pentru că nu sunt integraţi în societate, ci mai degrabă marginalizaţi, dar şi pentru că unii consideră că dacă muşamalizează această problemă, nu vor mai avea de-a face cu ea.

Schimbul de experienţă dintre tineri s-a desfăşurat în Bulancak - Giresun, Turcia, între 20-28 februarie. Din Asociaţia Super Tineri am participat 5 tineri, plini de emoţii, optimism şi idei inovatoare. Celelalte ţări participante au fost Italia, Spania, Lituania şi Turcia. 

Activităţile desfăşurate au avut ca scop prezentarea situaţiei actuale în fiecare ţară participantă, dar şi găsirea unor soluţii noi. O surpriză plăcută a fost participarea Laurei, o fată aflată în scaun cu rotile, care a venit din Lituania pentru a-şi împărtăşi situaţia, una nu tocmai uşoară, cu noi, persoane fără dizabilităţi. Am avut de pregătit un flash-mob, în faţa primăriei, pentru a transmite un mesaj emoţionant locuitorilor din Bulancak. Şi, ca de obicei, ne-am împărţit sarcinile. Cu mici neînţelegeri, am reuşit să facem o muncă de echipă extraordinară. Abia după această activitate, am înţeles pe deplin că persoanele cu dizabilităţi nu doresc să fie evidenţiate, să fie arătate cu degetul, să fie tratate mai special, ci vor doar să fie egale cu cele fără dizabilităţi, să facă ceea ce alţii fac, să demonstreze, că în ciuda dizabilităţii lor, pot fi utili. Una din cele mai inovatoare idei, a fost cea pe care noi, românii am folosit-o în prezentarea noastră, şi anume: am organizat 5 workshop-uri, în care fiecare grup a creat un business în doar 30 de min.

Experienţa aceasta a fost foarte importantă pentru mine, fiind prima de acest gen. Pe lângă oamenii frumoşi şi inteligenţi pe care i-am întâlnit, pe lângă activităţile care ne-au pus uneori în dificultate, pe lângă frumoasele locuri orientale, am fost impresionată de conexiunea care s-a legat între membrii echipei româneşti, care s-au întâlnit pentru prima dată. Cu această ocazie le multumesc în special, Mihaelei - pentru şansa pe care mi-a oferit-o, dar şi celorlalţi prieteni – Florinei, Simonei şi lui Alin cu care sper să colaborez în viitor.  

Scris de Elsa Bernevic