Muzică pentru cei care aud cu sufletul!

Muzica... muzica bună, muzica pentru cei care aud nu numai cu urechile, ci şi cu sufletul este muzica clasică care poate fi descrisă astfel: terapie pentru suflet şi minte.

Rock, pop, rap-genuri muzicale cool şi la modă. Dar muzica clasică? E pentru oameni demodaţi... cel puţin asta ar spune majoritatea tinerilor dacă ar fi întrebaţi. Ei empatizează mult mai bine cu repetiţia bassului la nesfârşit care invadează discotecile şi cluburile şi uită de intensitatea sentimentelor care ţi-o poate oferi armoniile unei partituri de muzică simfonică.

Iată 3 dintre cele mai importante motive pentru care cred că este mai mult decât benefic să ascultăm muzică clasică de câte ori simţim nevoia:

1. Muzica simfonică “te face mai deştept”.

Deşi muzica clasică nu măreşte literalmente creierul tău sau te transformă într-un Einstein peste noapte, ea reîmprospătează şi ordonează structura capacităţii tale mintale. Muzica rock este tare şi repetitivă, emoţiile emanate fiind de nelinişte şi haos. Muzica clasică este organizată inteligent. Spun “inteligent” pentru că este nevoie de o capacitate destul de mare pentru a compune o piesă clasică. Fiecare parte se potriveşte împreună cu exactitate, fiecare notă este plasată perfect. O piesă excelentă de muzică, reflectă inteligenţa compozitorului şi creează un mediu de pace şi ordine perfectă pentru munca academică şi gândirea logică. În concluzie... dacă doriţi să scrieţi proiecte de succes, neapărat trebuie să vă acompanieze o partitură de muzică “inteligentă”.

2. Muzica clasică îmbogăţeşte experienţa emoţională.

Suntem adolescenţi. Suntem cei mai sensibili şi sentimentali oameni. Însă muzica pe care noi o ascultăm nu împrumută valoare experienţelor noastre de zi cu zi. Majoritatea pieselor de muzică pop sună la fel şi exprimă aceleaşi două emoţii: fericirea peste iubire şi depresia peste despărţire. Viaţa înseamnă mult mai mult decât atât... credeţi-mă! Muzica clasică este foarte diversă, ea exprimă sute de emoţii diferite. Ascultarea unui anume gen de muzică te face să te simţi într-un fel, însă când asculţi genul potrivit la momentul potrivit, în tine apar emoţii cu un efect foarte puternic de o intensitate la fel de mare.

3. Muzica clasică inspiră creativitatea.

În ziua de astăzi, lumea se învârte în jurul echipamentelor electronice şi astfel petrecem din ce în ce mai puţin timp creând şi din ce în ce mai mult timp consumând. Când ajungem acasă de la şcoală şi ne aşezăm pe canapea, ne lăsăm captivaţi automat de iPhone, tabletă sau laptop, toate astea pentru divertisment şi mai mult din dorinţa de a lenevi. În acel moment, creierele noastre mor efectiv şi ca rezultat uităm cum să mai fim creativi. În acest punct, cred că muzica clasică ne poate inspira. Muzica în sine nu te poate învăţa cum să scrii o carte, un poem sau să construieşti un scaun. Dar muzica ne poate oferi inspiraţia de care avem nevoie. Ascult partituri frumoase şi relaxante deci emoţiile mele automat răspund, muzica îmi solicită creativitatea. Muzica clasică este în acelaşi timp ordonată şi plină de emoţii şi ca rezultat apare atmosfera perfectă pentru a crea. Însă de reţinut este faptul că inspiraţia nu este dorinţa de a face un anume proiect, ea poate lua forma unei idei, unui gând sau unui sentiment.

Mie personal, îmi place muzica clasică. Nu o ascult atât de des cum ar trebui, însă atunci când o fac observ o schimbare care se produce în mine. Nu în ideea că sunt mai inteligentă, însă cred că cei care văd cu ochi răi muzica de acest fel, nu îşi dau seama ce pierd. De exemplu, gândeşte-te la cartea ta favorită. Ţi s-a întâmplat vreodată să începi să o răsfoieşti şi după câteva secunde în mintea ta să apară probleme legate de şcoală sau muncă? Singurul motiv pentru care te-ai hotărât să citeşti a fost să îţi scoţi din cap acele gânduri. Începi chiar să oboseşti citind. 

Acum, pune pe fundal o piesă de muzică clasică. Lasă-ţi capul uşor pe spate, deschide-ţi mintea puţin câte puţin şi vei simţi că vezi lucrurile mai clar ca oricând. Capul tău se simte bine, iar stresul de acum 5 minute, parcă nici nu a existat. Începi să citeşti cartea din nou, pagină după pagină se scurge, dar parcă toate astea sunt un proces mecanic repetat până acum de zeci de ori. Intri în poveste, emoţiile pe care le simţi te fac să uiţi chiar că ai fost la muncă astăzi. Acum eşti în carte, ba chiar unul din personaje, captivat între pagini. La un moment dat te opreşti şi realizezi că toate s-au îmbinat perfect, cartea şi muzica pe fundal au detronat senzaţia de iritare şi stres, claritatea şi liniştea luându-le locul triumfător.

 Aceste rânduri le-am scris în special pentru voi, voluntarii şi prietenii mei, cu scopul de a vă motiva şi de a vă uşura munca depusă pentru ca această organizaţie să capete un contur cât mai larg, şi totodată, să vă împărtăşesc gândurile şi ideile mele care sper să creeze productivitate. Sper în acelaşi timp, să consolidez aprecierea care ar trebui să existe pentru muzica care îţi dă sentimentul cu adevărat că eşti împăcat cu tine însuţi, asta dacă nu vă bucuraţi deja de ea şi de efectele ei.

Finalul neapărat trebuie însoţit de câteva recomandări, so watch this out!

Cea mai îndrăgită piesă a mea:

Clair de lune-Debussy

Şi alte recomandări: 

Nocturnele lui Chopin:

Concertul nr.5 pentru pian şi orchestra de Beethoven:

Simfonia nr.41 de Mozart:

Rapsodia romană de George Enescu:

Lacul lebedelor de Tchaikovsky:

Scris de Alexandra Muscalu