Testimonialul unui voluntar din Bucureşti
În 2011, Laura şi-a realizat partea practică a tezei de disertaţie în cadrul Asociaţiei ASIRYS, iar la finalul 2012, a devenit responsabil pe comunicare în cadrul proiectului Leonardo da Vinci "The Making of a 7 Young Social Entrepreneurs", proiect de mobilitate ce va fi implementat de SUPER TINERI în 2013. Cum ne-a cunoscut Laura, ea fiind din Bucureşti? Mai jos o lăsăm pe ea să ne povestească...
"Să vă povestesc cum am făcut cunoştinţă cu ASIRYS...
O zi din luna februarie a anului 2009. Plecată din Bucureşti spre Predeal la un curs pe tema "Scrierea de proiecte în mediul ONG". Eram entuziasmată de participarea la acest eveniment deoarece era primul curs de acest gen la care luam parte şi eram sigură că voi asimila cunoştinţe inovative. Dar, în niciun caz, nu bănuiam că voi reveni în Bucureşti "aşa de bogată". Să vă descriu exact cum s-au petrecut lucrurile...
Ajunsă la hotel, m-am dus în camera unde eram cazată. De la recepţie mi s-a comunicat că este o cameră dublă, cu o singură cheie, iar colega mea de cameră - o fată pe nume Mihaela dintr-un oraş pe nume Tîrgu Frumos, oraş pe care nici nu ştiam să-l localizez pe hartă - încă nu ajunsese. Deci, eram obligată să o aştept în cameră. Mă uitam la ceas cum treceau orele şi colega nu mai ajungea... Fiind plină de nervi că nu puteam părăsi camera să mă duc să inspectez locaţia şi să socializez cu restul participanţilor - din cauza Mihaelei - am ajuns la concluzia că singurul lucru pe care puteam să-l fac e să mă odihnesc. Aşa că m-am băgat în pat şi am închis ochii.
Tocmai când îmi era somnul mai dulce, aud bătăi în uşă... după ce mă dezmeticesc, mă duc la uşă şi deschid: era colega mea de cameră, care într-un final a sosit. Încă dinainte să văd exact cum era aceasta, am emis judecata conform căreia Mihaela era o persoană antipatică cu care nu o să mă înţeleg. Prin minte îmi treceau multe lucruri şi anume: cum organizatorii cursului m-au cazat cu o persoană dintr-o zonă îndepărtată de Bucureşti, îmi făceam griji că nu o să am ce discuta cu ea şi cum o să petrec eu 5 nopţi cu o persoană cu care nu am nimic în comun.
Dar... am avut parte de o mare surpriză... Imediat după ce a intrat în cameră şi şi-a lăsat bagajul, Mihaela s-a aşezat lângă mine, şi-a deschis laptopul şi mi-a arătat site-ul organizaţiei sale: ASIRYS. Cu siguranţă, a fost soluţia optimă de a o cunoaşte. Fără să exagerez cu nimic, ore în şir am fost numai ochi şi urechi la ce îmi povestea Mihaela despre realizările ei din mediul ONG. Eu de fel sunt o persoană căreia cu greu i se stârneşte interesul, mă plictisesc repede şi nu am răbdare să ascult pe cineva mult timp. De această dată, voiam să aflu cât mai multe despre organizaţia din Tîrgu Frumos cât şi despre acest oraş.
Mihaela, o moldoveancă trecută un pic de 20 de ani vorbea cu aşa o mare pasiune despre ASIRYS şi despre Tîrgu Frumos, încât mi-a captat toată atenţia. Nu mai conta că a întârziat, că m-a trezit din somn. Ascultând-o, mi-am dat seama că este un om din categoria celor pe cale de dispariţie, şi anume o persoană care este fericită atunci când cei din jurul ei sunt fericiţi, o persoană care prin tot ce face îşi doreşte să dezvolte comunitatea din care face parte, care ajută pe toată lumea fără să aştepte nimic la schimb. Ceea ce se mai întâlneşte cu greu în societatea de astăzi.
Mihaela este... sinceră să fiu nici nu există cuvinte care să o caracterizeze cu adevărat... Mihaela este un EROU şi nu exagerez cu nimic! Este o persoană extraordinară şi dovedeşte acest lucru prin tot ceea ce face cu această organizaţie.
Munca depusă de ea este foarte grea şi face totul voluntar, adică gratis pentru tinerii din Tîrgu Frumos. Mihaela are un har pe care puţini îl mai au. Am simţit că este o persoană specială, de la care pot învăţa multe lucruri utile, atât pe plan personal cât şi profesional. Pe moment ce trecea, simţeam că mă identific tot mai mult cu ea. Avem acelaşi set de principii după care ne ghidăm în viaţă, cel mai important dintre acestea fiind acela că facem doar ceea ce ne place fără să urmărim câştigul material, ci împlinirea sufletească.
Pe durata cursului, am devenit bune prietene şi am hotărât să păstrăm legătura. Zis şi făcut. Deoarece tot ce mi-a povestit Mihaela despre asociaţia ei mi-a suscitat curiozitatea la maximum, mi-am făcut băgăjelul şi am plecat în Tîrgu Frumos, într-o mini-explorare. Am constatat că ceea ce-mi povestise despre realizările asociaţiei sale erau mai prejos decât realitatea, aceasta fiind modestă în relatări.
ASIRYS categoric şi-a făcut remarcată prezenţa în Tîrgu Frumos fiind cel mai activ ONG din zonă. Persoana care coordonează întreaga activitate a asociaţiei şi care munceşte în permanenţă pentru a atrage fondurile necesare dezvoltării comunităţii din Tîrgu Frumos este Mihaela. Un singur om le face pe toate şi tot ce îşi propune se concretizează.
"Să vă povestesc cum am făcut cunoştinţă cu ASIRYS...
O zi din luna februarie a anului 2009. Plecată din Bucureşti spre Predeal la un curs pe tema "Scrierea de proiecte în mediul ONG". Eram entuziasmată de participarea la acest eveniment deoarece era primul curs de acest gen la care luam parte şi eram sigură că voi asimila cunoştinţe inovative. Dar, în niciun caz, nu bănuiam că voi reveni în Bucureşti "aşa de bogată". Să vă descriu exact cum s-au petrecut lucrurile...
Ajunsă la hotel, m-am dus în camera unde eram cazată. De la recepţie mi s-a comunicat că este o cameră dublă, cu o singură cheie, iar colega mea de cameră - o fată pe nume Mihaela dintr-un oraş pe nume Tîrgu Frumos, oraş pe care nici nu ştiam să-l localizez pe hartă - încă nu ajunsese. Deci, eram obligată să o aştept în cameră. Mă uitam la ceas cum treceau orele şi colega nu mai ajungea... Fiind plină de nervi că nu puteam părăsi camera să mă duc să inspectez locaţia şi să socializez cu restul participanţilor - din cauza Mihaelei - am ajuns la concluzia că singurul lucru pe care puteam să-l fac e să mă odihnesc. Aşa că m-am băgat în pat şi am închis ochii.
Tocmai când îmi era somnul mai dulce, aud bătăi în uşă... după ce mă dezmeticesc, mă duc la uşă şi deschid: era colega mea de cameră, care într-un final a sosit. Încă dinainte să văd exact cum era aceasta, am emis judecata conform căreia Mihaela era o persoană antipatică cu care nu o să mă înţeleg. Prin minte îmi treceau multe lucruri şi anume: cum organizatorii cursului m-au cazat cu o persoană dintr-o zonă îndepărtată de Bucureşti, îmi făceam griji că nu o să am ce discuta cu ea şi cum o să petrec eu 5 nopţi cu o persoană cu care nu am nimic în comun.
Dar... am avut parte de o mare surpriză... Imediat după ce a intrat în cameră şi şi-a lăsat bagajul, Mihaela s-a aşezat lângă mine, şi-a deschis laptopul şi mi-a arătat site-ul organizaţiei sale: ASIRYS. Cu siguranţă, a fost soluţia optimă de a o cunoaşte. Fără să exagerez cu nimic, ore în şir am fost numai ochi şi urechi la ce îmi povestea Mihaela despre realizările ei din mediul ONG. Eu de fel sunt o persoană căreia cu greu i se stârneşte interesul, mă plictisesc repede şi nu am răbdare să ascult pe cineva mult timp. De această dată, voiam să aflu cât mai multe despre organizaţia din Tîrgu Frumos cât şi despre acest oraş.
Mihaela, o moldoveancă trecută un pic de 20 de ani vorbea cu aşa o mare pasiune despre ASIRYS şi despre Tîrgu Frumos, încât mi-a captat toată atenţia. Nu mai conta că a întârziat, că m-a trezit din somn. Ascultând-o, mi-am dat seama că este un om din categoria celor pe cale de dispariţie, şi anume o persoană care este fericită atunci când cei din jurul ei sunt fericiţi, o persoană care prin tot ce face îşi doreşte să dezvolte comunitatea din care face parte, care ajută pe toată lumea fără să aştepte nimic la schimb. Ceea ce se mai întâlneşte cu greu în societatea de astăzi.
Mihaela este... sinceră să fiu nici nu există cuvinte care să o caracterizeze cu adevărat... Mihaela este un EROU şi nu exagerez cu nimic! Este o persoană extraordinară şi dovedeşte acest lucru prin tot ceea ce face cu această organizaţie.
Munca depusă de ea este foarte grea şi face totul voluntar, adică gratis pentru tinerii din Tîrgu Frumos. Mihaela are un har pe care puţini îl mai au. Am simţit că este o persoană specială, de la care pot învăţa multe lucruri utile, atât pe plan personal cât şi profesional. Pe moment ce trecea, simţeam că mă identific tot mai mult cu ea. Avem acelaşi set de principii după care ne ghidăm în viaţă, cel mai important dintre acestea fiind acela că facem doar ceea ce ne place fără să urmărim câştigul material, ci împlinirea sufletească.
Pe durata cursului, am devenit bune prietene şi am hotărât să păstrăm legătura. Zis şi făcut. Deoarece tot ce mi-a povestit Mihaela despre asociaţia ei mi-a suscitat curiozitatea la maximum, mi-am făcut băgăjelul şi am plecat în Tîrgu Frumos, într-o mini-explorare. Am constatat că ceea ce-mi povestise despre realizările asociaţiei sale erau mai prejos decât realitatea, aceasta fiind modestă în relatări.
ASIRYS categoric şi-a făcut remarcată prezenţa în Tîrgu Frumos fiind cel mai activ ONG din zonă. Persoana care coordonează întreaga activitate a asociaţiei şi care munceşte în permanenţă pentru a atrage fondurile necesare dezvoltării comunităţii din Tîrgu Frumos este Mihaela. Un singur om le face pe toate şi tot ce îşi propune se concretizează.
Asociaţia ASIRYS e o organizaţie non-profit, ce are ca misiune progresul comunitar prin promovarea intensă a voluntariatului. ASIRYS a implementat până în prezent multe proiecte dintre care amintim: "Şcoala Non-Formală de Antreprenori Sociali", "Dansez cu implicare", "Ţara lui Ştefan cel Mare" etc. Proiectele dezvoltate de organizaţie au avut ca beneficiari peste 250 de tineri din toate mediile sociale, urban cât şi rural. În prezent, asociaţia se poate mândri cu un număr de peste 40 de voluntari activi. Asociaţia pune accent pe mai multe aspecte cum ar fi: crearea de oportunităţi privind dezvoltarea personală, profesională, socială, comunitară pentru tineri; promovarea intereselor tineretului pe plan social, cultural, educaţional, sportiv, economic; diversitate şi şanse egale; dezvoltare şi coeziune economică şi socială etc.
Asociaţia şi-a pus impact asupra comunităţii din Tîrgu Frumos: în primul rând prin reamenajarea unui loc de joacă pentru copii "Parcul ASIRYS" şi, în al doilea rând, prin crearea unui loc de întâlnire a voluntarilor "Centrul de tineret ASIRYS", realizate de voluntarii ASIRYS. Când am păşit prima oară în acest centru, am fost puternic impresionată să văd de câtă implicare au dat dovada tinerii voluntari, este un spaţiu primitor, unde poţi vorbi deschis şi liber despre orice fără a fii judecat.
Cum a luat fiinţă ASIRYS... cu siguranţă, omul potrivit - Mihaela - a avut ideea potrivită - dezvoltarea comunităţii din Tîrgu Frumos - la momentul potrivit - în anul 2008. Motivaţia acesteia atât de puternică a atras de partea ei membri fondatori şi voluntari, care o stimează şi o apreciază. Prin activităţile demarate, ASIRYS este un nume local, regional, naţional şi chiar internaţional deoarece implementează proiecte cu parteneri din ţări străine. A reuşit ca în scurt timp să-şi facă auzită vocea, să dovedească că se poate iar din punctul meu de vedere, viitorul ASIRYS este presărat numai de culori vesele.
De ce a apărut? Pentru a folosi ca mecanism inovativ de susţinere şi implicare activă a tinerilor din Tîrgu Frumos, de formare a acestora pentru viitor din punct de vedere social, personal şi profesional.
Ce vrea să transmită? Dacă eşti tânăr, nimic nu este imposibil: indiferent din ce colţ al ţării eşti, indiferent dacă eşti muntean, oltean, ardelean sau moldovean, român sau rrom, prin voluntariat îţi valorifici abilităţile, ajuţi pe cei aflaţi în dificultate, te dezvolţi pe sine, într-un cuvânt, devii un super tânăr! Super tinerii pot îmbunătăţi semnificativ comunitatea din care fac parte!
ASIRYS pe viitor... În scurt timp, sunt convinsă că va exista câte o filială ASIRYS în fiecare regiune a ţării şi va deveni un brand - toţi tinerii din România vor dori să fie Super Tineri!
Ce înseamnă să fii un super tânăr? Să fii integru, să ştii ce vrei de la viaţă, să lupţi cu arme legale, dar sigure pentru a-ţi atinge scopul în viaţă, să spui nu discriminării, să ajuţi pe cei aflaţi în dificultate şi să nu te laşi niciodată învins de probleme şi piedici."
Scris de Laura Răduţă (Bucureşti)
Post a Comment