• Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post
  • Image from post

Confesiuni despre relația mea cu ASIRYS

Țin în mod deosebit să vă avertizez că rândurile ce urmează fac parte din categoria pe care eu o numesc “soft”, ceva în genul Magic Fm cu Soft Music. Totul va fi soul precum versurile ce răsună de la Magic Fm. Dulceag pentru cei hiperalergici la sensibilitate.(Să nu-mi reproșați ca nu v-am zis!).

Prima mea amintire despre Asirys este un afiș cu mesaj îndrăzneț… deranjant de inoportun pentru contextul orașului nostru. ”Sedentarii sunt nașpa!” Sloganul primului proiect Asirys, ”Learn to get involved!”. Prima  mea  reacție a fost de irascibilitate. Eram vizibil enervată că un grup de necunoscuți  îmi tulbură dulcea mea lene și indisponibilitate de a face sport. Mi-a stârnit, totodată, curiozitatea şi m-am gândit să aplic. (”Bravo! Un prim pas spre schimbare!” ar spune Mihaela) Neșansa făcea ca afișul de recrutare să-mi cadă sub ochi (Mdea! Cum și-o fi permis!) la câteva zile după termenul limită al aplicării. Și cum  distanța face ca strugurii să fie acri, mi-am șters defintiv, din minte, episodul acesta. Cu alte cuvinte, am renunțat și  m-am așezat nițel mai comod în bârlogul meu de lene, frustrare și resemnare, cu lucruri mici și incapabile de a-mi acoperi nevoia de altceva. Visam că acel altceva  va fi poate… Dar  când voi fi mare! (sic!)

 A mai trecut ceva timp, eram deja în clasa a 9 a,  iar niște colege vorbeau frecvent, afișând un soi de amestec de confuzie și entuziasm, despre niște activități care aveau loc la… Asirys. Nu menționau prea multe detalii, părea atractiv și, totodată, ireal. Până și numele mi se părea obscur și… nelalocul lui, repet, în contextul orașului nostru prăfuit de lene. Participau la tot felul de  discuții interesante, jocuri etc. împreună cu persoane de etnie rromă, lipovenească. Nu-și explicau prea bine ce se întâmplă acolo, dar continuau din curiozitate… Iar eu,… cu atât mai mult nu înțelegeam. Cel mai sigur, mi se părea că sunt manipulate de o organizație care mai devreme sau mai târziu își va da arama pe față. Asirys reprezenta… ceva nou în Târgu Frumos, atât de nou încât a stârnit reacții de conservare din partea unora și altora. Din păcate, am făcut parte printre cei care au preferat să analizeze ”OZN-ul” nou-apărut pe cerul cotidianului târgoveț. 

La invitația Danei, o persoana extrordinară, am participat la Spectacolul ”Mesageri împotriva discriminării”, iar povestirile ei despre nou apărutul OZN m-au fascinat pur și simplu. ASIRYS a căpătat o nouă față pentru mine. Am luat inițiativa, chiar, și m-am înscris în următorul proiect ”Școala nonformală de antrepenori sociali”. Aplicația care a venit cu câteva zile mai târziu de la termenul limită a fost primită cu bunăvoință și am fost acceptată.



A intervenit însă o altă problemă... Părinții nu erau de-acord. Trebuiau convinși, la rândul lor, că Asirys e un grup care îmi oferă, dincolo de siguranță, influență pozitivă. Bineînțeles că și… acest proces a durat ceva timp întrucât nu puteam să le clarific ce este Asirys din moment ce nici eu nu înțelegeam prea multe lucruri, neluând contact în mod direct. Iar activitatea mea de membru al grupului de SUPER TINERI s-a redus la a scrie articole pe site-ul www.tirgufrumos.ro, cu intermitențe, după cum și vulcanul entuziasmului meu erupea și se stingea succesiv. Chiar și în acest context, îmi doresc să spun membrilor Asirys, adică, Mihaelei, Danei, Larisei, Marinelei și celorlalți: ”Mulțumesc!”. Pentru că entuziasmul vostru reprezintă pentru mine o sursă de inspirație, pentru că ați schimbat suflul prăfuit de lene al orașului astfel încât ”Asirys”, ”voluntariat”, ”educație nonformală” au devenit noțiuni cotidiene chiar și pentru bunica. Pentru că, prin www.tirgufrumos.ro, mi-ați oferit șansa de a-mi descoperi o pasiune ce riscă periculos să devină profesie. Pentru că sunteți oameni faini, iar în compania voastră mă simt și eu faină…

Momentan, dragostea năbădăioasă  cu Asirys a intrat pe un făgaș normal, liniștit… un peisaj idilic. Proiecte puse pe hârtie sub îndrumarea Mihaelei, idei ascultate cu înțelegere și susținere, permanent contact și comunicare, activitate pe www.tirgufrumos.ro, gânduri și păreri exprimate liber, glume și jocuri care prilejuiesc prietenie și care… creează amintiri, dar mai ales sentimentul din ce în ce mai pregnant că locul meu e aici, printre SUPER TINERI…  Chiar și acest articol face parte din mai sus amintitul peisaj idilic.

Ioana-Alexandra Matache
(oficial, membră Asirys)

Un comentariu

Alexandra Muscalu spunea...

Super articol! Dupa ce l-am citit,am simtit de 10 ori mai multa satisfactie ca fac si eu parte din aceasta productiva familie numita Asirys!