O zi cu experienţe de neuitat

Trei culturi diferite, un singur mesaj transmis prin dans. O zi minunată, activă, alături de nişte participanţi super! Se prevede un proiect plin de succes., iar cele 12 săptămâni de cursuri par acum prea scurte. Cum a fost prima zi? Vă dezvăluim câteva impresii ale participanţilor:

Adina (16 ani): "O adevărată experienţă, nu am mai făcut niciodată dansuri, iar faptul că am reuşit să ne mobilizăm fără a ţine cont de cultură, vârstă sau sex a fost neaşteptat de plăcut."
Mădălina (16 ani): "Nu mă aşteptam să ne înţelegem aşa bine, ne-am adaptat fără probleme şi ne-am împrietenit. Am devenit o echipă din primele minute, fără restricții, bariere sociale sau reţineri."

Petru Stoica (14 ani): "Deşi ştiam să dansez, am realizat cât de frumos este să dansezi într-o echipă, eşti susţinut şi atunci când te încurci, toată lumea îţi sare în ajutor."
Marius (15 ani): "E foarte distractiv, pentru mine e o provocare, învăţ să dansez, îmi fac prieteni şi toate astea prin dans şi divese jocuri, ce să zic, abia aştept următoarea întâlnire."

Iulian Andrei (15 ani): "Foarte tare, coregraful are răbdare şi ne explică la fiecare paşii, colegii sunt foarte atenţi, e imposibil să te simţi discriminat. E mişto!"
Simona (16 ani): "În nici un caz nu mă aşteptam la o atmosferă aşa de degajată, după câteva minute te simţi de parcă i-ai şti pe toţi de-o viaţă. Am mai făcut dansuri, cu ritmurile ţigăneşti astăzi m-am familiarizat. Abia aştept să văd noii paşi."

Andreea (16 ani): "A fost obositor, nu credeam că implică atâta efort fizic şi concentrare, dar a fost fain, peste aşteptări, s-au implicat toţi şi am reuşit să comunicăm extraordinar de bine."
Denisa (16 ani): "Cred că repet ce-au spus jumătate din colegii mei, dar a fost frumos şi asta datorită ambianţei prietenoase, colegilor care au făcut tot posibilul să destindă atmosfera şi coregrafului care a fost atent la fiecare în parte."

Victoria (18 ani): "Excelent, super, extraordinar, nu pot spune nimic de rău, a fost peste aşteptări. Colegii sunt foarte tari, ştiu că mai avem mult de muncă, dar dacă o ţinem tot aşa, reedităm Dansez cu implicare."
Cornelia (16 ani): "Super, super... super fain, suntem la superlativ ca echipă, în timp şi coregrafia o să fie la fel."

Ionela-Yoyo (15 ani): "Nu sunt cursuri de dans obişnuite, care să ne condiţioneze buna dispoziţie, avem câteva reguli, făcute de noi în echipă, iar colegii sunt de gaşcă, cred că de asta e şi aşa de distractiv."
Andreea (16 ani): "Am realizat că suntem diferiţi prin culturile noastre, dar în acelaşi timp la fel, avem aceleaşi pasiuni, gânduri comune, planuri de viitor. Deşi nu ne cunoşteam, am legat o frumoasă prietenie şi ne-am format ca echipă, cele trei ore au părut câteva minute."

Anca (16 ani): "Mă bucură nespus faptul că nu există discriminare şi am reuşit să ne împrietenim aşa repede. Coregraful e atent ca fiecare să înţeleagă paşii şi ne ajută individual când ne încurcăm."
Adina (17 ani): "Faptul că am fost deschişi şi susţinuţi când am greşit paşii, ne-a făcut să evoluăm şi să ne dorim să fim din ce în ce mai buni. Joculeţele non-formale au avut rolul lor, ne-au făcut să vedem cât de vizibilă este asemănarea dintre noi ca persoane şi să ne dorim ca şi ceilalţi să înţeleagă acest lucru."

Ionela (17 ani): "Cel mai mult mi-a plăcut că toţi au lăsat timiditatea la o parte şi au dat ce-i mai bun din ei. Indiferent de cum se comportă lumea, toţi suntem egali şi prin manifestul nostru coregrafic ne vom face auziţi."
Aurel (16 ani): "Vocea mea s-a făcut auzită, am fost respectat, tratat ca de la egal la egal şi implicat în toate acţiunile ce au avut loc. Am învăţat paşi noi pe ritmuri ce nu credeam că există, iar coregraful a fost atent cu fiecare."

Mihaela-Micuţa (16 ani): "A fost o zi minunată cu experienţe de neuitat. Toţi au fost super de treabă, ceea ce mi-a schimbat părerea despre rromi, sunt sociabili, se implică şi au dansul în sânge, o să iasă cu siguranţă ceva inedit."
Andreea Creţu (16 ani): "Ziua de azi a fost plină de surprize, emoţii şi reuşite. Am început prin a ne cunoaşte... toţi am fost "plini de viaţă", am participat la activităţi şi ne-am implicat. Un lucru încurajator a fost faptul că nu ne-am certat, ci am încercat încă de pe acum să fim prieteni şi să fim o "familie". Am învăţat pasul de bază al dansului ţigănesc, un pas din dansul căldărăresc şi unul din dansul ursăresc, iar la sfârşit le-am îmbinat! După cum am zis şi mai sus, a fost o zi într-adevăr cu experienţe de neuitat!! Abia aştept următoarea repetiţie!:)