Excepţia de la regulă

Ceea ce-ncepuse ca un masacru al toleranţei între generaţii s-a dovedit în final un succes romanţios demn de seria filmelor Step up. Duminică după amiază, zâmbetul translucid dar euforic al organizatoarei şi care abia dacă trăda oboseala responsabilităţii, a pansat rănile zilelor de manifestări profetice ale marelui eşec coregrafic. Viitorul nu aparţine celor sceptici, ci visătorilor, persoanelor care îndrăznesc să gândească dincolo de barierele existenţiale. Ce-ar fi fost lumea dacă Columbo nu ar fi vânat himere, dacă ideile fanteziste ale lui Newton ar fi fost ucise din faşă sau dacă poeziile lui Eminescu ar fi fost catalogate opera unui schizofrenic?

Nu am nimic de demonstrat nimănui, dar prezenţa celor treizeci de tineri participanţi şi acţiunile ce se vor desfăşura în următoarele săptămâni sunt dovada vie a reconversiei urbane. Cu bine şi mai puţin bine, ei au devenit o echipă, au demonstrat că se poate şi poate nici nu a fost vorba de dans în forma sa pur profesională ci despre o regăsire de sine, despre cum ne folosim de frumos pentru a dezvălui minunea din noi, despre transpunerea inflexiunilor dorinţelor noastre, despre refuzul de a ne conforma unei vieţi menite circumstanţialei mediocrităţi.

Da dom'le a fost şi mocăciune, a fost şi distracţie şi socializare intensă, s-a dovedit de mare folos şi prezenţa "copchilelor", cam toate previziunile sumbre s-au metamorfozat după o săptămână. Ei au devenit excepţia şi au demonstrat că dacă e musai şi se vrea, se poate.

by Shadi S.