Tinerii mileniului III - Între bine şi rău - III
Încă o problemă specific tinerilor până în 22 ani este superficialitatea şi lipsa consecvenţei eforturilor lor. Mulţi adolescenţi invocă inutilitatea unei activităţi pe care ei nu vor să o facă în mod profesionist şi serios, se feresc să se responsabilizeze sau să depună un minim efort. Paradoxal, tinerii nu mai au timp să fie ei înşişi, să-şi spună ofurile - nici nu prea au cui dacă e să fim sinceri.Încrederea în cei din jur poate reprezenta deci o altă problemă a tinerilor. Societatea actuală ne poate face aşa cum suntem, dar nu putem da vina pe alţii pentru acţiunile noastre.
După cum am menţionat, noi tinerii copiem modele pe care le vedem pe micul ecran şi dacă, de exemplu, toată ziua îi vedem pe parlamentari cum dorm în Parlament, unii sunt ademeniţi să facă la fel sau şi mai grav, să afirme:,"Devin parlamentar şi n-am nicio grijă... toată ziua dorm şi câştig şi bani frumoşi".
Există o sumedenie de astfel de idei care persistă în rândul tinerilor şi nu ar trebui să ne mai mire faptul că tot mai mulţi tineri renunţă la şcoală şi profesorii pleacă la muncă în străinătate pentru bani mai mulţi şi pentru a-şi permite un trăi decent. Există nenumărate exemple.
Vorbeam de atitudine în rândul tinerilor dar se pare că nu numai ei duc lipsă de aşa ceva. Dacă e să ne gândim... până când? Nu ne-am săturat de aşa ceva? Ne ascundem după vorbă că, trebuie să-ţi trăieşti viaţa" dar nu ne gândim o clipă cum o trăim, ce rămâne după noi şi se pare că nu înţelegem că sunt oameni lângă noi care ne vor binele, adeseori irosim oportunităţi enorme, făcând lucruri pe care pretindem că ne place să le facem doar pentru a impresiona pe cineva sau a fi în ton cu tendinţele.
Încă un aspect care îl întâlnim din ce în ce mai des, oamenii se schimbă în momentul în care iau contact direct cu societatea, devin prefăcuţi emoţional şi nu mai exprimă ceeea ce îşi doresc cu adevărat, încercând să pară ceea ce nu sunt. Un lucru e sigur: ca să fie totul ok, e bine să fii mereu tu însuţi. Până când nu vom avea conduită morală necesară, nu putem emite pretenţii.
Alt aspect care cred eu că ar trebui să joace un aspect important în viaţa tinerilor este religia. Nici la acest capitol nu stăm foarte bine dar suntem "în grafic".
În ziua de azi, fiecare se descurcă cum poate. Timpul însă nu mai are răbdare cu noi şi trebuie să acţionăm rapid, în cunoştinţă de cauză.
După toate aceste "performanţe" ale tinerilor şi ale sistemului românesc de învăţământ, mi se pare oarecum normal ca oamenii din România să critice generaţia actuală.
Discutam zilele trecute cu un foarte bun prieten şi mă întreba dacă eu mă simt în stare să descriu în acest mod realitatea. I-am răspuns că mă simt în regulă deoarece sunt fapte reale care se întâmplă la ordinea zilei, de cele mai multe ori, trec neobservate sau nu vor să fie observate. I-am mai spus că nu văd de ce ar trebui să am o reţinere din moment ce trăiesc zi de zi în mijlocul evenimentelor. Dacă greşesc şi dacă există cineva care să mă contrazică, aştept să-mi ofere contraargumente plauzibile şi am să-l invit pe acel "cineva" să stea o zi alături de tineri, să intre într-un liceu oarecare - eventual să-şi ia o cameră de filmat - şi să observe deficienţele şi discrepanţele care există. Nici eu nu sunt perfect dar, spre deosebire de alţii, măcar încerc să-mi mobilizez colegii de "suferinţă". Ştiu că adevărul e dureros, dar trebuie să ne deschidem ochii odată!!!
Ţin să spun că apreciez foarte mult campania iniţiată de Pro Tv ("TU ştii ce mai face copilul tău?") prin care jurnaliştii încearcă să reflecte situaţia din familiile şi şcolile româneşti. E clar că este necesară o reformă serioasă în toate domeniile pentru ca lucrurile să se îndrepte spre bine şi România să devină o ţară cu adevărat europeană.
Totuşi din punctul meu de vedere, al tânărului care trăieşte cu această generaţie de oameni - începând de la cei tineri şi continuând cu cei de vârsta a doua - cred că lumea ar trebui să fie mai indulgentă şi să acorde o şansă tinerilor. La fel ca şi unui produs, s-a pus o etichetă pe o generaţie care încă nu şi-a spus cuvântul. Nimeni nu este perfect dar trebuie să ne străduim să abordăm lucrurile într-un mod cât mai responsabil cu putinţă, să nu lăsăm loc de speculaţii.
Aparent o generaţie care tinde spre "pierdută", generaţia actuală are resurse şi un potenţial creativ excepţional care nu este folosit la capacitate maximă. Există câţiva colegi de breaslă care se implică în diferite asociaţii şi consilii ale tinerilor care încearcă să schimbe "faţada" generală despre tinerii mileniului III şi să îi apropie pe tineri mai mult de societatea civilă. Există dorinţa, dar un om sau doi nu pot schimba totul. Puţin mai multă responsabilitate şi mai multă încredere în sine nu strică adolescentului din ziua de azi.
Trebuie lucrat la atitudine şi la psihicul adolescentului, trebuie să existe comunicare şi iniţiativă. Nu în ultimul rând este nevoie de înţelegere şi răbdare pentru a lăsa, generaţia mea" să se afirme.
Toată lumea ştie că tinerii români sunt printre cei mai buni în diferite domenii. Ei sunt extrem de inteligenţi şi de perspicace, înţeleg rapid ce li se cere şi, după cum toţi o spun, sunt foarte deschişi. Dincolo de discrepanţele create de anumiţi factori, tinerii români sunt la fel de normali ca şi cei europeni, atitudinea face doar diferenţa.
by Cosmin Şerban
După cum am menţionat, noi tinerii copiem modele pe care le vedem pe micul ecran şi dacă, de exemplu, toată ziua îi vedem pe parlamentari cum dorm în Parlament, unii sunt ademeniţi să facă la fel sau şi mai grav, să afirme:,"Devin parlamentar şi n-am nicio grijă... toată ziua dorm şi câştig şi bani frumoşi".
Există o sumedenie de astfel de idei care persistă în rândul tinerilor şi nu ar trebui să ne mai mire faptul că tot mai mulţi tineri renunţă la şcoală şi profesorii pleacă la muncă în străinătate pentru bani mai mulţi şi pentru a-şi permite un trăi decent. Există nenumărate exemple.
Vorbeam de atitudine în rândul tinerilor dar se pare că nu numai ei duc lipsă de aşa ceva. Dacă e să ne gândim... până când? Nu ne-am săturat de aşa ceva? Ne ascundem după vorbă că, trebuie să-ţi trăieşti viaţa" dar nu ne gândim o clipă cum o trăim, ce rămâne după noi şi se pare că nu înţelegem că sunt oameni lângă noi care ne vor binele, adeseori irosim oportunităţi enorme, făcând lucruri pe care pretindem că ne place să le facem doar pentru a impresiona pe cineva sau a fi în ton cu tendinţele.
Încă un aspect care îl întâlnim din ce în ce mai des, oamenii se schimbă în momentul în care iau contact direct cu societatea, devin prefăcuţi emoţional şi nu mai exprimă ceeea ce îşi doresc cu adevărat, încercând să pară ceea ce nu sunt. Un lucru e sigur: ca să fie totul ok, e bine să fii mereu tu însuţi. Până când nu vom avea conduită morală necesară, nu putem emite pretenţii.
Alt aspect care cred eu că ar trebui să joace un aspect important în viaţa tinerilor este religia. Nici la acest capitol nu stăm foarte bine dar suntem "în grafic".
În ziua de azi, fiecare se descurcă cum poate. Timpul însă nu mai are răbdare cu noi şi trebuie să acţionăm rapid, în cunoştinţă de cauză.
După toate aceste "performanţe" ale tinerilor şi ale sistemului românesc de învăţământ, mi se pare oarecum normal ca oamenii din România să critice generaţia actuală.
Discutam zilele trecute cu un foarte bun prieten şi mă întreba dacă eu mă simt în stare să descriu în acest mod realitatea. I-am răspuns că mă simt în regulă deoarece sunt fapte reale care se întâmplă la ordinea zilei, de cele mai multe ori, trec neobservate sau nu vor să fie observate. I-am mai spus că nu văd de ce ar trebui să am o reţinere din moment ce trăiesc zi de zi în mijlocul evenimentelor. Dacă greşesc şi dacă există cineva care să mă contrazică, aştept să-mi ofere contraargumente plauzibile şi am să-l invit pe acel "cineva" să stea o zi alături de tineri, să intre într-un liceu oarecare - eventual să-şi ia o cameră de filmat - şi să observe deficienţele şi discrepanţele care există. Nici eu nu sunt perfect dar, spre deosebire de alţii, măcar încerc să-mi mobilizez colegii de "suferinţă". Ştiu că adevărul e dureros, dar trebuie să ne deschidem ochii odată!!!
Ţin să spun că apreciez foarte mult campania iniţiată de Pro Tv ("TU ştii ce mai face copilul tău?") prin care jurnaliştii încearcă să reflecte situaţia din familiile şi şcolile româneşti. E clar că este necesară o reformă serioasă în toate domeniile pentru ca lucrurile să se îndrepte spre bine şi România să devină o ţară cu adevărat europeană.Totuşi din punctul meu de vedere, al tânărului care trăieşte cu această generaţie de oameni - începând de la cei tineri şi continuând cu cei de vârsta a doua - cred că lumea ar trebui să fie mai indulgentă şi să acorde o şansă tinerilor. La fel ca şi unui produs, s-a pus o etichetă pe o generaţie care încă nu şi-a spus cuvântul. Nimeni nu este perfect dar trebuie să ne străduim să abordăm lucrurile într-un mod cât mai responsabil cu putinţă, să nu lăsăm loc de speculaţii.
Aparent o generaţie care tinde spre "pierdută", generaţia actuală are resurse şi un potenţial creativ excepţional care nu este folosit la capacitate maximă. Există câţiva colegi de breaslă care se implică în diferite asociaţii şi consilii ale tinerilor care încearcă să schimbe "faţada" generală despre tinerii mileniului III şi să îi apropie pe tineri mai mult de societatea civilă. Există dorinţa, dar un om sau doi nu pot schimba totul. Puţin mai multă responsabilitate şi mai multă încredere în sine nu strică adolescentului din ziua de azi.
Trebuie lucrat la atitudine şi la psihicul adolescentului, trebuie să existe comunicare şi iniţiativă. Nu în ultimul rând este nevoie de înţelegere şi răbdare pentru a lăsa, generaţia mea" să se afirme.
Toată lumea ştie că tinerii români sunt printre cei mai buni în diferite domenii. Ei sunt extrem de inteligenţi şi de perspicace, înţeleg rapid ce li se cere şi, după cum toţi o spun, sunt foarte deschişi. Dincolo de discrepanţele create de anumiţi factori, tinerii români sunt la fel de normali ca şi cei europeni, atitudinea face doar diferenţa.
by Cosmin Şerban
Post a Comment