Tinerii mileniului III - Între bine şi rău - II

Adolescenţii din ziua de azi ar trebui, după părerea mea, să ştie, să vrea şi în final să îmbine plăcutul cu utilul, seriozitatea cu gluma, responsabilitatea cu umorul, să aibă o atitudine, o speranţă şi o dorinţă de viaţă ridicate, să fie impulsionaţi prin ceea ce fac, să îşi dorească mai mult şi mai bine pentru comunitatea în care trăiesc şi deci, să se implice mai mult în proiecte sociale şi în diferite activităţi culturale care le sunt destinate cu preponderenţă. Aici e vorba şi de respectul faţă de cei din jur, dincolo de puţinul egoism pe care trebuie să-l avem fiecare pentru a evolua valoric, material şi spiritual.

Tinerii sunt conduşi, în general, de speculaţii şi de zvonuri, iau anumite decizii la influenţa “grupului”, ignorând adevăratele lor dorinţe şi încălcând anumite valori proprii, lucru extrem de periculos şi ameninţător pentru un adolescent.

Mulţi din tinerii de azi nu cunosc şi nu înţeleg valori şi principii pentru care unii dintre compatrioţii noştri şi-au dat viaţa în 89. Mulţi sfidează aceste crezuri, unii tind să spună că a fost mai bine pe vremea comunismului, mânaţi de aceasta “dezinformare” în masa, de această necunoaştere a adevăratelor evenimente datorită cărora mulţi se bucură azi de libertate pe toate planurile. Păcat...

Azi, poziţia tinerilor în societate este redată de aspecte financiare şi de ordin intimidatoriu, este o luptă permanentă între “cei mai şmecheri”, între cel care are maşina mai frumoasă, cel care a obţinut diferite beneficii prin mijloace “neortodoxe” (furt intelectual, înşelătorie, uz de fals,etc.) sau cel care a trişat cel mai mult. Azi, dacă un tip se implică în tot felul de proiecte, acţiuni caritabile/sociale sau îşi dă silinţa să facă ceva, este văzut de majoriatea colegilor ca un “tocilar”, un ratat care-şi iroseşte aiurea viaţa, preocupat de lucruri serioase, nu de beţii, fumuri sau combinaţii prin spatele blocului, un om care n-are ce face. E vorba de cum eşti privit de ceilalţi. Sunt păreri care există cu adevărat şi nu avem motive să ne ferim să spunem lucrurilor pe nume. Mulţi trăiesc pe spatele acestor “rataţi” şi alţii şi mai mulţi nu vor să vadă realitatea. Mulţi nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare... mulţi sunt ignoraţi... majoritatea se îmbată cu apă rece.

Tinerii sunt acaparaţi de influenţa anturajului în care se află şi se lasă adeseori manipulaţi de “presupuşi prieteni”. Mulţi liceeni nu au puterea şi dorinţa de a vedea realitatea şi de aici, nici puterea de a conştientiza care valori sunt corecte şi care nu. Mulţi trăiesc din trecut... din amintiri. Cine are urechi, SĂ AUDĂ, cine are ochi, SĂ VADĂ !!!

Trecând şi în extrema cealaltă, tot mai mulţi tineri de 16-19 ani îşi petrec timpul liber stând în faţa calculatorului sau a televizorului, îşi pierd nopţi la rând prin discoteci sau pe la diferite petreceri, provoacă diferite accidente, nu-şi asumă vina pentru acţiunile lor, sunt iresponsabili, îşi renegă trecutul. Bine - sunt liberi să facă ce vor, e democraţie - dar e prea de tot. Dacă e să vorbim puţin de calculator şi de internet, sunt lucruri pozitive atâta timp cât este neapărată nevoie de ele şi sunt folosite în mod raţional, fără a abuza de bunul simţ. Calculatorul îţi dezvoltă atenţia şi viteza de reacţie, este un mod de relaxare, dar în momentul în care devii dependent de calculator e clar că acesta a devenit dăunător şi că trebuie schimbat ceva în percepţia şi atitudinea fiecăruia.

Sunt de acord că sunt activităţi specifice şi normale pentru tineri, dar de la bun simţ până la extremă poate fi doar un pas. Nu poţi fi apreciat doar pretinzând ca acţionezi corect, nu poţi avansa doar prin speculaţii sau bune intenţii. Mai este nevoie şi de puţin efort şi anumite sacrificii, mai mari sau mai mici.

Venind vorba, mi-am adus aminte de o idee care ar trebui să se regăsească în mintea şi sufletul fiecăruia, una dintre puţinele idei de calitate din manualele şcolare: ”Să năzuieşti mereu a dobândi stima oamenilor, şi mai ales pe a ta însuţi. De aceea sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba şi vorba cu fapta, căci numai astfel vei obţine un echilibru statornic între lumea ta şi lumea din afară.” (Liviu Rebreanu)

Generaţia actuală îşi doreşte multe dar cu foarte puţin efort. Acest mod de gândire se regăseşte la majoriatea tinerilor şi a cetăţenilor români, în genere, e o utopie. Acest mod de abordare a problemelor colective persistă de pe vremea răposatului. Sunt slabe şanse ca, dacă lucrurile ar fi ca şi în gândirea unui procent semnificativ de adolescenţi, să mai ajungem să fim o ţară conform aşteptărilor, bine-văzută peste graniţă, de presa din Occident şi nu numai.

Dar cum de la cap se-mpute peştele, trebuie ca generaţia actuală să îşi găsească lideri puternici şi raţionali, să caute simboluri autentice şi să adopte o atitudine corectă faţă de societatea în care trăiesc, să aibă o voinţă de fier pentru a putea schimba în bine soarta individuală şi colectivă, a întregii naţiuni.

Sperăm şi ne dorim toţi un viitor mai bun dar ne ferim să fim transanţi cu cei care iau la mişto părerea noastră, ne ferim şi nu avem puterea de a vedea realitatea, nu avem curajul să-i înfruntăm pe cei care îşi permit să ia decizii în locul nostru, ne lăsăm manipulaţi de anturaj, iniţiem “bisericuţe” sau “grupuri” şi diferite astfel de comportamente nedemne pentru un tânăr european şi pentru o ţară întreagă. Avem tendinţa şi obiceiul, noi românii, să facem din măgar, armăsar.

by Cosmin Şerban