Supravieţuitorii

Da... noi suntem, generaţia lui Ceaşcă, prinşi undeva între perioada decreţeilor şi revoluţie; da, noi suntem cei ce ne refuzăm identităţile, ascunse undeva printre zâmbetele largi şi dezinvolte, pe baza cărora ne construim cosmopolit identitatea, subminând-o discret pe cea de supravieţuitori.

Suntem generaţia ce a prins limonadă la sticlă, cozile infernale de la singura alimentară din oraş, care a gustat din îngheţata de casă a domnului Bejan în perioada când nici nu se inventase cuvântul E-uri, când savuram cu drag o prăjitură făcută din lactate şi nu pe bază de soia, pe vremea când aveam o cofetărie şi o patiserie decentă... Suntem puşti cu BMX-uri lipite de mână, fără frâne şi cu tupeu când e vorba să ne manifestăm spiritul ludic... Suntem cei care au ignorat cotierele şi au trecut peste contuzii şi căzăturii fără prea multe smiorcăieli, ştiind că acestea vor atrage după ele o prea plictisitoare după amiază în spatele geamurilor.

A cărei zi de şcoala începea cu înroşitul palmelor şi urechit din cauza lipsei batistuţei sau a carenţei unui oarecărui talent caligrafic, dar care abia aştepta următoarea zi de şcoală cu entuziasm pe mutre şi bun simţ în buzunare. Care era doxa la bartbut, table sau şah şi care auzise de Imperia în cărţile de istorie, sau se gândea la Hero din prisma vreunui erou spartan. A cărei prime cuvinte a fost raţele şi vânătorii, hoina sau şapte pietre şi care ştiu să facă diferenţa între joc şi joacă. Care a trecut prin perioada Dance, Pop, Manele, Hip-Hop, R&B şi Rock cu minimum de pierderi. Iniţiaţii care au asistat la spectacolul playback-ului şi demascarea acestuia. Care încă simt muzica până în măduva oaselor şi care încă merg în cluburi pentru o porţie de distracţie şi nu pentru a defila. Care ocazional îşi discută cu prietenii performanţele sexuale la o bere, dar nu le postează pe YouTube. A cărui romantism se manifestă prin a dărui flori şi nu a împărţi pumni şi injurii şi a cărui idee de conversaţie merge mai departe de limbajul informatizat, de mess şi "cf, bn, t ibsc, ş e". Care se respectă când abordează o fătucă şi a trecut de nivelul claxonului şi care nu se rezumă la "Hei păpuşă, bună dulceaţă", asta în cazul în care au uitat că produsele se găsesc în magazine, nu umblă pe stradă şi nu vobesc pentru a le putea răspunde...

Nu umblăm în negru decât dacă avem vreun deces în familie, nu ne facem frizuri cu părul în ochi, noi suntem generaţia blondului platinat, filat sau "ia-mă pierdut la spate”, în mare nu ne identificăm cu puştii Emo, nu înţelegem ce i-a enervat aşa de tare pe cei de la Tokio Hotel, de ce tre’ să ne scurtăm venele sau să fim supăraţi pe viaţă... Noi suntem optimişti iar când viaţa ne-o trage, noi de ce s-o refuzăm... poate chiar o să ne placă.

by Shadi S.