Cum am învăţat eu să mă implic
Continuăm seria de articole! Învaţă să te implici şi vei fi cu adevărat tânăr. Să citim articolul Oanei..."Totul a fost, după părerea mea, o chestiune de noroc. Aş putea să zic că am luat parte la tabăra printr-o pură coincidenţă.
Acum mă uit plictisită la multitudinea de ferestre deschise pe desktop, în momentul următor sunt întrebată dacă vreau să merg într-o tabără gratuită. Scepticismul meu nu avea fundament având în vedere persoana care mi-a propus, dar ca orice român care se respectă, am zis da fără să mă intereseze detaliile, deoarece nu credeam că dintre toţi o să mă aleagă drept pe mine. Se pare însă că am fost aleasă şi am luat parte la un training de 3 zile la Muncel. Am fost fericită când am aflat care era scopul acelei tabere. Nu mi-a venit să cred că mi s-a întâmplat ceea ce căutăm de mult. Să mă implic în ceva. Să îmi ocup timpul cu ceva folositor celor din jurul meu.
Ce a urmat a fost însă şi mai incitant. Am avut şansa să propun idei, să mi se ia în considerare, să lucrez în echipă. Am învăţat să accept părerile copartenerilor, să accept ajutorul lor şi să caut noi opinii. A fost exact ce aveam eu nevoie.
Tabăra a reprezentat punctul de plecare pentru cei care vroiau să se implice mai departe în proiecte de acest gen. Ce a urmat a fost organizarea unei competiţii sportive, având ca scop reuniunea tinerilor. A fost un succes sau cel puţin o reuşită la care nu mulţi se aşteptau. Am demonstrat că se poate. Pentru prima dată, o mână de tineri au căzut de acord în a organiza ceva de acest gen. Bineînţeles au fost şi lucruri care nu prea au convenit şi păreri contrarii şi mici dispute, dar ceea ce a ieşit ne-a bucurat pe toţi.
Sper că acesta să nu fie singurul proiect şi că experienţa pe care am dobândit-o să o folosesc şi în alte activităţi de acest tip. Sunt foarte mulţumită că am avut şansa să particip la training şi apoi să fac parte dintr-un proiect. Poate şi pentru că e prima mea realizare de una singură, mă refer fără ajutor de la persoane mai în vârstă, fără sprijin de orice gen. Am muncit mult, dar sincer nu mi s-a părut deloc muncă. Atunci când îţi place ce faci, nu se pune problema de dificultate. Părerea mea. Partea "grea" ca să zic aşa la o chestie de genul ăsta e oboseală în anumite momente. Dar satisfacţia că ai realizat ceva cu propriile mâini şi folosindu-te de propriile idei mi se pare prea mare în comparaţie cu eventualele neplăceri care ar putea apărea.
Eu personal, mă bucur enorm că mi-a dat Dumnezeu şansa să fac ceva ce îmi place la nebunie. Orice ar zice unii, eu consider noroc faptul că am luat parte la proiect. Mulţumesc tuturor pentru tot! Şi la mai multe proiecte! Tinerii au nevoie de tineri."
Oana Borhan
Acum mă uit plictisită la multitudinea de ferestre deschise pe desktop, în momentul următor sunt întrebată dacă vreau să merg într-o tabără gratuită. Scepticismul meu nu avea fundament având în vedere persoana care mi-a propus, dar ca orice român care se respectă, am zis da fără să mă intereseze detaliile, deoarece nu credeam că dintre toţi o să mă aleagă drept pe mine. Se pare însă că am fost aleasă şi am luat parte la un training de 3 zile la Muncel. Am fost fericită când am aflat care era scopul acelei tabere. Nu mi-a venit să cred că mi s-a întâmplat ceea ce căutăm de mult. Să mă implic în ceva. Să îmi ocup timpul cu ceva folositor celor din jurul meu.
Ce a urmat a fost însă şi mai incitant. Am avut şansa să propun idei, să mi se ia în considerare, să lucrez în echipă. Am învăţat să accept părerile copartenerilor, să accept ajutorul lor şi să caut noi opinii. A fost exact ce aveam eu nevoie.
Tabăra a reprezentat punctul de plecare pentru cei care vroiau să se implice mai departe în proiecte de acest gen. Ce a urmat a fost organizarea unei competiţii sportive, având ca scop reuniunea tinerilor. A fost un succes sau cel puţin o reuşită la care nu mulţi se aşteptau. Am demonstrat că se poate. Pentru prima dată, o mână de tineri au căzut de acord în a organiza ceva de acest gen. Bineînţeles au fost şi lucruri care nu prea au convenit şi păreri contrarii şi mici dispute, dar ceea ce a ieşit ne-a bucurat pe toţi.
Sper că acesta să nu fie singurul proiect şi că experienţa pe care am dobândit-o să o folosesc şi în alte activităţi de acest tip. Sunt foarte mulţumită că am avut şansa să particip la training şi apoi să fac parte dintr-un proiect. Poate şi pentru că e prima mea realizare de una singură, mă refer fără ajutor de la persoane mai în vârstă, fără sprijin de orice gen. Am muncit mult, dar sincer nu mi s-a părut deloc muncă. Atunci când îţi place ce faci, nu se pune problema de dificultate. Părerea mea. Partea "grea" ca să zic aşa la o chestie de genul ăsta e oboseală în anumite momente. Dar satisfacţia că ai realizat ceva cu propriile mâini şi folosindu-te de propriile idei mi se pare prea mare în comparaţie cu eventualele neplăceri care ar putea apărea.
Eu personal, mă bucur enorm că mi-a dat Dumnezeu şansa să fac ceva ce îmi place la nebunie. Orice ar zice unii, eu consider noroc faptul că am luat parte la proiect. Mulţumesc tuturor pentru tot! Şi la mai multe proiecte! Tinerii au nevoie de tineri."
Oana Borhan
Post a Comment